Timpul in Zanzibar se aseamana cu o furculita prea veche, e ca si cum ii lipsesc cativa dinti, parca secundele se joaca de-a v-ati ascunselea, iar cand sa le prinzi… tzup au si disparut. Dali s-ar fi putut inspira pentru tablourile sale din acest ritual al localnicilor de a se sprijini de timp, de a-l intinde la soare si de a-l savura cu o lingurita darnica. Dintr-un peisaj “zanzibarez” tablourile lui Dali ar fi imprumutat mai mult albastru ciel decat gri morocanos, iar in ceasuri s-ar fi infiltrat ceva apa sarata de Ocean Indian si limbile ar fi fost mai bucuroase in scurgerea lor lenesa printre ore.
Localnicii din Zanzibar au si o denumire pentru acest timp diluat, acest timp plapand si lasat in bratele vantului: Pole Pole.
Totul e un Pole Pole cumplit de enervant la inceput, cel putin pana se dezradacineaza vitezomania aceasta occidentala, in al carei carusel ne tot invartim spre nicaieri si intru totul in acelasi timp. Dupa cateva zile simti cum alaturi de nisipul ce ti se asaza cuminte pe piele, acest Pole Pole isi face drum catre sufletul tau; cum alaturi de pasii desculti pe plaja, marsaluieste Pole agale prin sangele tau si, fara sa iti dai seama, ca un narcoman curajos, esti prins in mreajele sale de sirena.
Totul se misca incet, totul este in reluare… mai ales tu. Respiri mai profund, mananci mai lent, savurezi o bucata de briza rostogolind-o prin nari, te balacesti in ocean clipocind altfel apa, dormi mai adanc si parca si hamacul se misca cu o lentoare aparte.
Este singurul loc in care am vazut oceanul reflectand sub sloganul Pole Pole in timpul fluxului si refluxului. Pur si simplu apa dispare din fata ta pe kilometri intregi si pentru a o mai prinde la o joaca subacvatica te plimbi ca intr-o gradina marina, salutand caracatite, crabi, stelute de mare, pesti si alte lighioane, pe care oceanul le-a parasit in disparitia sa de actor grabit. E un peisaj ce iti taie rasuflarea, pentru ca razele soarelui se reflecta in nisipul ca faina, fin si prietenos, iar picioarele par sa le absoarba in plimbarea sa in cautarea oceanului aventurier. In departare intrezaresti un orizont ce se mangaie cu suprafata oceanului turcoaz, iar visurile ti se rostogolesc pe aceasta linie vizuala, visand si ele la randul lor visuri despre tari si vremuri indepartate.
Pe ici, pe colo, rauri mari de apa se misca cu o rapiditate de neinteles, paralele cu oceanul indepartat, tocmai pentru a-ti sfida logica si de a te lasa perplex, uimit, cu ochii bulbucati de mirare si intrebandu-te: “Cum e posibil asa ceva?”. Aceste rauri sunt paradisul pasionatilor de windsurfing, datorita curentilor curiosi si bagaciosi. Peste cateva ore de Pole Pole, oceanul se intoarce la casa lui, ispasit si cu valuri zgomotoase. Aduce cu el, ca un harnic caraus, scoici de toate formele si culorile, precum si vietati cu casa in spate pe care le asaza ordonat pe plaja pustie, sub privirea atenta a apusului gardian.
Cu cat se apropie plecarea, cu atat acest Pole Pole ti-a intrat in inima ca un iubit amorezat, te simti ca acasa in bratele sale, iar firea umana se adapteaza la el ca o sculptura sub degetele unui maestru. Te simti adorat de acest nou timp, de care am ajuns sa uitam ca sub efectul anesteziei simturilor si realizezi ca ceea ce parea de neacceptat, acum devine o normalitate.
Un paradis inca nedescoperit de turism, plaje inca nebatjocorite cu sezlonguri fitzoase si cocktail-uri piperate, ape inca netulburate de galagioase voci, iar oameni inca neschimbati de poleiala banilor si lacomia avutiei. Zanzibar… o insula in care va incurajez sa mergeti si sa va lasati imbratisati de Pole Pole, sa uitati de altii si sa calatoriti inauntru, sa dansati cu timpul si clarul de luna ascultand oceanul si dorintele interioare.
“Nu conteaza cat de repede fuge lumina noptii
rasaritul tot o va ajunge din urma.”
Proverb din Zanzibar
Am fost si eu acolo de curand si m-am minunat si eu ca si tine de fluxul si refluxul acela uimitor. Un loc atat de simplu, care parca la inceput nu prea iti place. Dar la plecare nu iti mai vine sa te indrepti spre aeroport. Foarte frumos descris, mi-a placut mult!
Asa-i ca e un loc fantastic? Iti ramane in amintire ca timbrul pe plic. Multumesc pentru impartasire.