Treci pe la ferma de midii Dalboka de langa Vama Veche! Este un roller coaster culinar prin retete unice!

Nu am fost niciodata un mare fan midii sau scoici, dar la insistentele unui prieten drag, am ajuns la ferma de midii si faimosul restaurant Dalboka, de pe malul Marii Negre bulgaresti, la 50 km de Vama Veche.

Dupa Maldive, Zanzibar, Sri Lanka, Thailanda, Croatia, Grecia si altfel de astfel de destinatii exotice, m-am bucurat cu fiecare ghem de incantare de simplitatea si frumusetea acestui loc. Apusul tocmai incepea sa isi dea intalnire cu orizontul, scaldand totul intr-o lumina aurie si pura, copacul de deasupra mesei noastre era plin de cuiburi de pasari ce orchestrau la o perfectiune calculata un cor de seara armonizat cu meniul diversificat. Iar marea, ohhh! marea aceasta a noastra, in a carei departare ma pot pierde pe mine insami pana la regasire, se legana agale prin relaxarea noastra.

Chelnerii extrem de amabili, vorbind bulgareasca, o forma de romana, o forma de engleza, dar intelegand tot ce le spui, se straduiesc sa iti faca experienta culinara cat mai placuta si sunt asa, oameni simpli, dar de un bun simt care mi-a placut tare mult.

Dupa ce am inchis ochii si am pus degetul la intamplare pe meniul bulgaresc, m-am hotarat sa cer unul intr-o limba mai inteligibila, nu de alta, dar sa aleg si eu in cunostinta de cauza ce infulec. Am primit meniul direct in romana, intitulat “Diverse Alimente” si m-am pierdut la propriu prin el, deoarece foamea imi ordona sa dau comanda la o pagina intreaga, iar ratiunea tragea alarma ca ar fi totusi cam mult pentru geometrie.

Ne-am oprit la urmatoarele “degustari”:  o portie de “midii picante in firimituri de usturoi”, intrebandu-ma cum Dumnezeu vine asta, icre in stil pescaresc, o ciorba de peste si o portie de midii la tigaie. 

Asteptarea a fost tare scurta, dar benefica pentru a savura un vin delicios, admirand ferma de 780 m2 din zona capului Kaliakra si devenind din ce in ce mai curioasa despre acest concept si, mai ales, despre spiritul intreprinzator de a a avea curajul sa deschizi un restaurant asa departe de orice forma de civilizatie, dar cu toate acestea sa fie perpetuu plin vara.

Mancarea mi-a parut ca atinsa de zei olimpici si harazita pe pamant pentru seducerea simturilor mele olfactive. Cel mai mult mi-au placut midiile la tigaie, deoarece au un sos rosu de te lingi pe degete la propriu, dulce, acrisor, picant si cremos in acelasi timp. Iar pe midii le pescuiesti de acolo cu manutele tale si le mananci una cate una direct din carapacea lor.

Dar nici midiile picante in firimituri de usturoi nu au fost mai prejos, doar ca nu te astepti ca farfuria ta sa fie chiar plina de firimituri in adevaratul sens al cuvantului, ci sa fie mai degraba o metafora gastronomica. Midiile sunt amestecate cu verdeturi, sos, firimituri trase in ulei/unt cu usturoi si apoi bagate cumva la cuptor, deoarece firimiturile prind o crusta crocanta, delicioasa si tare diferita de orice altceva.

Icrele, ce aratau exact ca trei cupe de inghetata de vanilie, au disparut si ele rapid de pe masa, intinse pe paine prajita calda, iar ciorba de peste – o nebunie, ce mai!

Am revenit a doua zi, pe aceeasi panta abrupta, dar cu respiratia taiata de privelistea ce ti se deschide in fata ochilor si in suflet, printre maci de un rosu intens si liberi in dansul cu vantul, cu o pofta de incercat si alte delicatese cu midii. Nu e scump pentru combinatia de midii proaspete, peisaj salbatic, calitatea mancarurilor, aerul de mare, vinurile delicioase si servirea absolut ireprosabila. Colac peste pupaza, noi am platit intr-o combinatie ciudata de Leva, Ron si Euro, caci asa se adunasera la noi in portofel si am primit chiar si un zambet in loc de injuraturi pentru aceasta.

Cum se ajunge? Din Vama Veche se trece de granita si se merge drept, dreptisor pana inainte de Kavarna. Se face stanga de pe drum, unde este un indicator de Kaliakra si, destul de rapid, este un alt indicator cu 1,5 km dreapta pana la ferma Dalboka. Initial am crezut ca trebuie sa facem dreapta in 1,5 km, dar de fapt aceasta minunata dreapta rasare rapid, iar apoi, pe drumuri serpuite si abrupte se ajunge in inima acestui loc facut cu drag si atentie.

Retete create chiar de proprietar, testate in timp de prieteni si cunostinte, rafinate si imbunatatite permanent fac cu mana gusturilor diverse, in categorii haioase precum “Bucatarul prajitor”, “Fara asta nu se poate” sau “Pentru a satisface”. Sarmalute de midii in foi de vita de vie, midii la tigaie, midii in vin alb, icre in stil pescaresc, pesti proaspeti de forme si personalitati diferite, midii a la Burgas, mirajul marii (cunoscuta de prieteni ca ciorba de midii!), frigarui de midii, guvizi, rosii umplute cu midii, tocanita si multe, multe altele. Pana si desertul contine midii cu umplutura de mere sau de dovleac.

Va doresc un festin diversificat si

explorimentarea nu doar cu gusturile a acestui loc,

ci si cu sufletul.