Ma uit rar, rar de tot la seriale. Pentru ca iubesc prea mult cartile, le prefer deschise in bratele mele, sa le adulmec mirosul, sa admir cum lampa mea de ratan arunca o lumina suava asupra lor seara. Si mai ales noaptea.
Iar cand aleg, totusi, cate un serial, pe care il urmaresc cu sotul meu si doar impreuna, ma documentez serios. Pentru ca investesc timp. Si, de fiecare data cand e nevoie sa imi impart timpul, sunt atenta unde se duce… si se scurge. Criteriile mele de selectie a unui serial sunt multe si intortocheate, o sa enumar doar esentialul:
– Sa fie educativ sau constructiv – daca la finalul a 40 de minute sau al unei ore, nu simt ca m-am imbogatit cu ceva, cu o informatie, cu o incursiune in trecut, cu lectii de viata, cu un strop de informatie in plus, atunci prefer sa nu continui.
– Sa aduca un plus de valoare – in viata mea, in sufletul meu, in fiinta mea. Impuscaturile, efectele speciale sau temele derizorii ma lasa complet rece.
– Sa fie o incursiune – in mintea cuiva, in biografia cuiva, in istorie, in viata.
Cam acestea ar fi itele firului rosu care ma motiveaza sa scotocesc internetul, dupa seriale care sa lase ceva in urma lor. Nu am vizionat eu prea multe, nu sunt vreo specialista, pentru ca multe sunt ciopartite si taiate de pe lista, inainte sa apas butonul de Play.
Sa fi vazut totusi o mana. La propriu, probabil nu mai mult de cinci. Si pe toate le-as recomanda. Iata topul preferintelor mele:
1. Marco Polo – Mongolia, personajul Marco Polo, istorie, cutume, viata secolului XIII in Asia, costume extraordinare, muzica care ti se infiltreaza in fiinta, intriga, istorie, senzualitate (multaaa) si haremuri, file necunoscute despre taramuri de mult apuse, un personaj fascinant si orb pe nume 100 Eyes, replici fara egal si mult mister. Si cel mai mistic intro posibil, nu ii dau niciodata skip, admir cerneala prelingandu-se pe foi de pergament si savurez muzica aceea, venita parca din alta lume – iata un teaser.
Un serial care a atatat curiozitatea si m-a mobilizat sa citesc, cateva zeci de ore dupa aceea, despre viata lui Marco Polo, despre mongoli, care au ajuns chiar si in Romania, despre traditiile lor, despre arta Kung Fu si care ii este esenta. Si cate si mai cate. Din pacate, s-a anulat dupa doar doua sezoane si se estimeaza ca doar prima serie ar fi costat peste 90 de milioane de dolari.
2. The Crown – Anglia, evenimente adevarate transpuse in fiecare episod, franturi din istoria poporului si a economiei engleze, secrete, tabieturi, tabu-uri, coduri de buna conduita la palat. O invitatie, indirecta, prin intermediul ecranului, acolo unde nu voi reusi sa intru niciodata. In lumea regilor si a reginelor, lume plina cu de toate – imagine si realitate, emotii nerostite, principii si protocoale, reguli si incalcarea lor, iubiri imposibile si un fir al istoriei, buclat si repetitiv. Si Churchill, extraordinar jucat, aduce o lumina aparte asupra omului, precum si asupra politicianului, care a sculptat o mare parte din istoria secolului XX prin deciziile sale.
3. The Rise of Empires – The Ottoman Empire – despre cucerirea Constantinopolului si transformarea lui in Istanbul (un oras pe care il ador pentru diversitatea lui) dupa 23 de incercari nereusite. Determinare, strategii, iscusinta si incredere, tactici militare imbinate cu soarta, crestinism si apogeul sau dinainte de caderea orasului, costume care ar putea inspira colectii noi la Paris. Sultani si cezari, redefinirea cursului istoriei, cladirea unui nou oras, a unei noi culturi, unui nou imperiu – cel Otoman.
4. Medici – vizionarea serialului s-a suprapus perfect cu citirea cartii Agonie si Extaz, despre viata lui Michelangelo, ajutandu-ma sa ma ancorez si mai bine in epoca, in intrigi, in arbori genealogici labirintici. Florenta, secolul XV, puteri papale si destine de familii puternice, jocuri politice combinate cu jocuri amoroase, copii din flori si copii ce mostenesc averi si “onoare”, destine, decizii, comploturi sinuoase.
5. The Vikings – Ales de sotul meu, pe baza acelorasi criterii. Putin cam dur pentru gusturile mele, dar m-au prins primele sezoane si am simtit ca ultimele erau cam lungite si imi cam pierdusem interesul. Un serial care a deschis un alt cufar al curiozitatii, citind multe seri, dupa aceea, despre istoria vikingilor, despre care aveam destul de putine informatii. Cine s-ar fi gandit ca au ajuns pana si pe Marea Neagra in incursiunile lor?!
Ce mi-a placut la acest serial… iarasi… franturi din cultura lor, admiratia pentru curajul si indeletnicirile lor pe mare, combinatia aceea fascinanta intre ritualuri vechi (unele inexistente in zilele noastre) si simplitatea traiului, zei si zeite necunoscute noua, strategii militare si visurile care le-au alimentat raidurile prin Europa si nu numai. Cum un singur om poate mobiliza o intreaga natie, puterea unui singur vis, cum ceea ce crezi ca e bine se poate transforma in “rau” si invers, despre fiinta omeneasca – carmuita de emotii. Recunosc ca mi-a intrat la inima si personajul principal feminin, Lagarth – care are stofa de a deveni un alter ego, datorita numeroaselor ei calitati.
“Mai bine sa fii urat pentru ceea ce esti,
decat iubit pentru ceea ce nu esti. “
100 Eyes, citat din Marco Polo