Din zece persoane, cel putin sapte viseaza sa demisioneze, isi creioneaza marea zi in imaginatie, cum o sa fie cand o sa plece determinati pe drumul lor si vor lasa in spate acest job actual, doar aducator de ceva bani si de… multe insatisfactii.
Ma intreaba lumea ce sa faca, daca sa demisioneze sau nu, incotro sa porneasca. Mi-ar placea sa ii pot ajuta cu un sfat sau o parere, dar parca nu am curajul de a ma strecura asa in viata oamenilor, fara sa cunosc toate elementele. Oricum ar fi, intotdeauna incep cu o intrebare: “Cati bani ai pus deoparte?“
Si raspunsul este, de obicei, o pauza si apoi, de la caz la caz, replici precum: “Nimic, de unde sa mai pun si deoparte?”, “Ei, am acolo, ceva, dar putin.” sau “Am incercat sa pun deoparte, dar nu prea am reusit.”.
Cred cu desavarsire ca sufletul nostru se bucura tare mult atunci cand ceea ce facem ne aduce placere, cand suntem pe drumul nostru, atunci cand ne urmam entuziasmul. Dar orice alegem sa facem in viata asta, nu va fi doar puf si bucurie perpetua. Mai degraba merita sa ne schimbam putin perceptia si sa invatam sa facem cu bucurie orice facem, sa aducem entuziasm in ceea ce intreprindem zi de zi, sa fim responsabili cand punem mana sa rezolvam ceva si sa fim prezenti acolo 100%. Uneori, demisia este solutia la nefericirea noastra, alteori doar schimbarea perspectivei si transmutarea ei spre una pozitiva.
Daca, totusi, simti ca efectiv nu mai poti si demisia este gandul ce ramane perpetuu in mintea ta, inainte sa se inchida lumina, noaptea, la culcare, si e primul care iti bate la poarta sufletului dimineata, atunci… fa-o! Dar nu inainte sa ai pus deoparte macar, macar suficienti bani cat sa te intretii patru – sase luni. Daca doresti sa pornesti o afacere, atunci un venit minim pentru a te sustine pe tine si afacerea ta timp de zece – douasprezece luni.
De ce, te intrebi, probabil?
Cazul 1: Vrei sa ai timp pentru tine, sa te gandesti la ce iti doresti in adancul fiintei tale si apoi sa iti gasesti un job care sa te implineasca cu adevarat.
Am fost in aceasta situatie de multe ori si chiar am plecat, nu am stat pe ganduri. Cu totii visam sa petrecem aceasta perioada umpland-o cu activitatile la care tanjeam in timp ce eram inchisi in birou: sa calatorim, sa ne vizitam prietenii, sa ne plimbam prin parc in mijlocul zilei, sa dormim pana cand dorim, sa stam la o cafenea cu orele si sa citim o carte buna etc. Paradoxul este ca toate aceste activitati necesita bani, alaturi de facturile care nu se vor opri din a veni spre tine, doar pentru ca ai luat o pauza de la serviciu.
O replica destul de cunoscuta si tare adevarata este: “Cand lucrezi ai bani, dar nu ai timp si cand te opresti (daca nu ai venit pasiv sau economii), atunci ai timp, dar nu ai bani.”. Si e tare dureros! Pentru ca nimic nu iti constrange libertatea mai mult decat a nu avea bani in buzunar sa cumperi ceva de mancare, sa nu ai cu ce plati biletul de tren sau de avion sa te duci intr-o poienita la munte sau in tara visata, sa nu ai cu ce plati cafeaua pe care visezi sa o sorbi la cafeneaua frumoasa. Lipsa de bani iti constrange libertatea si te va duce inapoi la punctul de la care ai plecat: sa cauti un job pentru a castiga bani.
Si aici este o intersectie tare periculoasa, din care poti ajunge tare facil intr-un cerc vicios: lipsa de job – lipsa de venit – intrat in economii (daca exista) – banii se duc – nevoie de un job – aplicat, dar neprimit suficiente interviuri sau oferte – scaderea increderii in sine – scaderea valorii de sine – disperare – nevoie urgenta de job – scaderea standardelor – acceptarea unei oferte, deseori chiar mai proasta decat cea de la care ai plecat.
In mod normal, un proces tipic de recrutare dureaza intre cateva saptamani, cand norocul iti surade maxim, si cateva luni bune, uneori si sase, opt luni. Eu personal m-am lovit de asta si observ aceasta problema recurenta la persoanele care isi dau demisia sau isi pierd jobul si nu au suficiente resurse de a se sustine.
Disperarea incepe sa isi faca loc efectiv in viata ta, si in loc sa fii linistit si sa iti dai seama incotro sa te indrepti, ajungi sa aplici incontinuu la orice job mai acatarii, pentru a te angaja cat mai repede si pentru a ajunge sa ai bani, ca sa platesti facturile deja restante.
Asa ca, ganditi-va bine, caci e tare logic si tare simplu, dar din pacate e nevoie sa ne lovim de o astfel de experienta ca sa simtim ghearele deznadejdii de a nu primi joburile visate, cand vrem noi.
Viata e facuta sa invatam din greseli, de a ne dezvolta, de a face mai bine data viitoare. Din toate experienta profesionala de pana acum, aproape un deceniu si jumatate, am invatat ca cea mai buna pozitie, de pe care iti poti negocia un nou salariu, la un nou job, este avand un loc de munca sau o afacere stabila si de a avea economii care sa iti sara in ajutor. Se cheama pozitie de forta. Si e mai bine sa fii aici, decat intr-un punct de demoralizare, cand iti alegi noul serviciu, cand iti negociezi noul salariu si beneficiile conectate cu el.
Sunt exceptii si uneori a pleca dintr-un mediu nociv este de o mie de ori mai bun decat a ramane, eu am descris mai sus procesul general, trait si de mine, dar observat cu minutiozitate atat la membrii de familie, dar si la prieteni, si nu doar in Romania, ci in multe colturi ale lumii.
Ganditi-va bine inainte sa semnati cererea de demisie si incepeti sa puneti bani deoparte luna de luna, indiferent de ce pozitie aveti, ce salariu castigati, la ce firma va duceti zi de zi, indiferent de promisiuni si beneficii! In viata nu se stie niciodata ce ne asteapta, asa ca – sa fim pregatiti!
Cazul 2: Vrei sa pornesti propria afacere!
Aici povestea este si mai delicata, pentru ca pe langa a avea bani pentru a te auto-sustine, este nevoie si de bani pentru a pune afacerea la punct, a o porni si a te asigura cu un plan financiar, daca nu castigi bani instant. Si, in multe firme, costurile se adauga usor, multe dintre ele neprevazute, mai ales daca sunt implicati si angajati.
Inca o data, eu cred ca sansele sa ne nastem pe planeta asta sunt mici, daca luam in considerare tot caleidoscopul de variabile. Si daca tot ne-am nascut, cu siguranta nu e in planul vietii noastre doar sa mergem la munca ca niste roboti, sa muncim de ne sar capacele, sa castigam o leafa, sa o cheltuim pe mancare si haine si atat. Da, cred in a-ti cauta drumul in viata! Da, cred ca e esential sa ne bucuram de activitatile derulate zilnic! Da, fericirea este importanta! Este, desigur, la fel de important sa pastram si un fir al ratiunii prin asta, caci pana la urma alegem sa traim intr-o societate, care joaca o hora dupa anumite conventii si reguli.
Cum spune un citat care imi e tare drag: “Choose Wisely!”,
(Alege cu intelepciune!)