Treziti-vaaaa! E timpul. Acum! De dans cu propriul sine, prin campuri de maci si sfarsit de lume, direct in ocean.
Da, e timpul de parfumat viata cu intentii bune si de a trai asa, pe margine de prapastie, cu un picior in realitate, in gri si rece, in rutina si cu un picior in borcanul colorat, plin de visuri si biscuiti cu vanilie, in utopie agatata in cuierul de la intrarea in casa.
Da, e timpul sa vezi mai bine. Se spune ca avem doi ochi, unul pentru a vedea lumea din jur, exteriorul, viata vizibila si inca unul, pentru a privi dincolo de val, in invizibil si in suflet, in intuitii si detalii.
Da, e timpul sa auzi mai profund. Avem o pereche de urechi, una pentru a auzi de primprejur, din lumea asta mare, si inca una cu care sa ascultam linistiti murmurul din noi, cantecul Universului si trilul inimii.
Da, e timpul sa simtim mai autentic. Traim parca intr-o societate de plastic, cautam sa ne ciopartim ca sa intram in cutume batute in cuie si asezate pe coperti de reviste glossy. Sa ne simtim suflet pur si liber, asa cum am fost inainte de creatie. Sa revenim la a fi noi insine, dincolo de pareri si impresii. Sa tresarim, sa avem “piele de gaina”, sa suspinam si sa inchidem ochii atunci cand ne adie briza prin par.
Da, e timpul sa savuram parfumul fiintei noastre mai des. Fiecare fiinta umana iti lasa o prima impresie. Ca un parfum pe care il simti in spatele unei persoane ce merge in fata ta pe strada. Inchizi ochii uneori, ca sa il simti mai intens. Ca sa ii simti energia, sa lasi instinctele sa te instiinteze despre adevarata fata a persoanei. Vreau sa simt primavara in trupul tau.
Da, e timpul sa vorbim adevarul. Adevarul din noi. Sa ne lasam calauziti si sa verbalizam, fie prin cuvinte, fie prin pictura, scris, dans sau alte activitati… talentele noastre, intelept harazite. Sa luam condeiul personalitatii si sa se ocupe de creatie. Am venit pe lume cu o harta interioara, sa o urmam, in a descoperi intreaga complexitate a fiintei. Si apoi sa dam voie sinelui sa zboare. Sa zburde.
Da, e timpul sa gustam din vorba carpe diem, sa o mestecam acatarii si apoi sa o lasam sa isi lase vitaminele si mineralele sa umble prin noi, sa mai savuram si noi clipele astea ce trec inainte de a fi, asa fara motiv. Razand si dansand. In roua. Sa fim efervescenti si voiosi, dincolo de betonul vietii, ce uneori e prea apasator. Sa gustam din viata, ca dintr-o roata de cascaval.
Da, e timpul pentru Psi, pentru invizibil sa se declanseze. Sa lucreze din nevazut in a aranja itele iubirii si ale zilelor, in sincronicitati la paralel, dansand bachata cu noi. Sa recunoastem divinul din fiecare si dincolo de privire, acel suflet unic. Sa credem… ca mai e totusi ceva, maret. De unde venim si ne intoarcem, de unde aducem visuri si tresariri, de unde ghidarea vorbeste in mesaje mute si ia forme comice, ca in filmele lui Charlie Chaplin. Sa recunoastem maretia sufletului sub diferitele-i chipuri.
Sunt aici. Aici. Aici.
Treziti-va! treziti-va! Treziti-va!
E timpul. Timpul trece.
Si trece…
Si trece…
Sursa foto