Weekend prelungit. In sfarsit! Nu a apucat bine sotul sa adauge semnul intrebarii la propozitia care incepe cu “mergem”, ca eu deja strigam vesela prin casa “Da!Da!Da!” si topaiam de pe un picior pe altul. Mai ales ca era intr-o zona de munte, dupa care tanjeam de ceva vreme.
Zis si facut! Am facut bagajele pentru noi si Ariana si urcati in masina am fost. Hai-hui, la drum, unde sufletul meu se simte intotdeauna ca acasa. Directia… Leogang. Rosteam cuvantul Leogang si nu suna a nimic, dar am zis ca de rau nu are cum sa fie, daca este in “judetul” Salzburg. Din Viena sunt cam trei ore si jumatate de mers cu masina, dar cum eram cu un bebe la bord, ne-a luat cam patru. Cu cat ne apropiam, cu atat respiratia mi se taia, caci privelistea devenea cu fiecare kiometru mai impresionanta.
Ne-am cazat si primul lucru pe care l-am facut a fost sa o agat pe Ariana in marsupiu si sa o luam la pas prin zona. Fantastic, de-a dreptul! Munti de peste 2.500 m, inca acoperiti cu zapada, mai jos, paduri de conifere verzi si scaldate in soare, un rau ce susura a bucurie si un aer de iti vine sa il iei in sticle de 2 l acasa si sa mai respiri din el din cand in cand.
Daca aveti drum prin Austria, chiar merita sa mergeti in Leogang. Sunt zeci de trasee de hiking, activitati interesante cat cuprinde, de la vizitat muzeul de minerale, la coborat in vechi mine de argint, la mancat regeste specialitati delicioase, la urcat cu telecabina in varf de munte si plimbat prin paduri… cate si mai cate.
Am mers in acest weekend prelungit si cu bebelina noastra de cinci luni, care a dormit tare bine de la aerul de munte, s-a bucurat hlizind stirb pe varfuri de munti, a facut hiking prinsa bine in marsupiu, a analizat fiecare biciclist care i-a iesit in cale, a urcat cu telecabina pana sus, sus de tot. Se pare ca i-a priit, caci era toata numai ochi si un zambet.
Iar pentru iubitorii de sporturi extreme, recomand:
1. Ciclism montan – Saalfelden -Leogang.
Ruta de ciclism montan, creata pe munte, are peste un metru latime si un parcurs destul de “mortal”, din punctul meu de vedere. Sute de biciclisti urca cu telecabina pana la Mittel Station si de acolo, o iau, indraznet, la vale, cu o viteza fulminanta. Aici au loc nenumarate cupe mondiale de ciclism montan, precum si festivaluri special dedicate acestui sport. In viata mea nu am vazut atatia biciclisti ca aici, entuziasmati de mama focului, stand la coada la telecabina, de la prima ora a diminetii. Recunosc ca nu am incercat, nu de alta, dar la cum ma stiu pe mine, vitezomana si inconstienta, sigur aterizez prin vreun varf de brad.
2. Flying Fox XXL – coborare cu peste 130 km/h, agatat de o “funie”
De asta nu am putut sa ma tin departe si am zbughit-o in a doua zi sa imi iau bilet. Este ca o tiroliana, dar are peste 1 kilometru lungime. Dandu-ti drumul la vale, atingi peste 130 km viteza, tu fiind acolo, suspendat intre cer si paduri, cu sufletul dansand de fericire (sau de frica) si avand senzatia ca te-ai transformat intr-un uliu. Nu e asa inspaimantator pe cat pare, sincer, merita din plin. Este foarte sigur (pe cat de sigur poate fi un sport extrem) si, in plus, o experienta de neuitat – zbor, viteza, privelistea copacilor de sub tine, umbra ta, urmarindu-te de pe pamant, in timp ce tu esti suspendat sus, sus de tot, de nori.
In 2017, pretul era de 79 Euro, dar, daca achitati in avans sau chiar si in aceeasi zi, dar pana la ora 11:00, pretul e redus la 69 Euro. La al doilea zbor, pretul este de 45 Euro. In acest pret este inclusa si cursa cu telecabina.
Cu multa imaginatie si cautari pe Google, se mai pot descoperi zeci de alte sporturi, competitii, festivaluri si alte minunatii de facut prin zona.
Iar dupa asa zile sportive, recomand cu caldura restaurantul Kirschenwirt 1326 (K1326). Noua ne-a fost recomandat de cineva de incredere si tot ce pot spune este ca te lingi pe degete. Pe langa faptul ca exista inca din anul 1326 (yup! nu am gresit cifrele), acest restaurant este de familie si se regaseste la a 6-a generatie. Chiar am povestit cu “patroana”, care ne-a servit si ne-a povestit despre familia sa si despre acest lacas premiat la nivel mondial. O frumusete de femeie, calda si plina de zambete. Am ales o masa in gradina si nu doream sa mai plec de acolo, dar ne astepta un drum lung pana acasa.
Austria, patria diversitatii,
locul de care m-am indragostit iremediabil.