M-am trezit dintr-o reverie mangaindu-mi buricele degetelor. Iar apoi secundele s-au scurs contempland amprentele. Forma, structura, rostul lor de neinteles. Si mi-am dat seama ca si pe interior am astfel de amprente… de la oameni dragi care au trecut prin viata mea, de la evenimente care s-au impregnat ca parfumul in sufletul meu, de la dezamagiri care au corodat pe ici pe colo ce au gasit in drum… dar mai ales baloane multe, multe si colorate de la fiecare moment petrecut cu rost si intru bucurie, daruire, frumusete, explorare si iubire.
Sunt milioane de baloane deja. Zburand linistite pe cerul sinelui meu. Fiecare in ritmul sau, pentru ca amintirea le indeparteaza sau le apropie, le ridica sau le coboara, ca pe un topogan al copilariei.
Datorita tie… am un cer plin de baloane. De toate formele si toate culorile.
Clipe in care am ras, dar si clipe in care am tipat…
Clipe de plans, dar si clipe in care am ras in toi de noapte, in loc sa dormim
Clipe petrecute la pas rapid prin tari aproape anonime
Dar si clipe scurse tropaind pe tocuri in capitale cunoscute
Clipe soptite la ureche, cu aroma de pasiune
Dar si clipe de ragaz, in liniste, cu privirea indreptata spre noi orizonturi
Clipe mangaietoare… dar si cele plictisitoare
Clipe cand iubirea zvacnea inauntru, pe voci inalte de soprana,
dar si clipe cand diferentele dintre noi, tot pe voci de soprana… isi ascuteau parerile
Clipe de bunatate… si clipe de liniste.
Toate impregnate in amprenta sufletului meu.
Si pentru toate astea iti multumesc. Pentru ca, pentru prima oara in viata mea, iubirea creste zi de zi si devine mai aromata ca un vin de calitate… in loc sa se perinde in vant si uitare.
Sunt zile cand e greu…
Dar nu asta e dragostea adevarata? Cea in care pas cu pas pasesti alaturi de alesul inimii si ai speranta si increderea ca totul va fi mai bine?
Sunt zile cand e frumos si armonios…
Dar nu asta e dragostea adevarata? Cea in care clapele pianului danseaza in inima si fulgi de nea si ingeri parca te fac sa plutesti?
Sunt zile cand pasiunea e la cote maxime…
Dar nu asta e dragostea adevarata? Cea care te pune pe jar, care iti face sangele sa se zbuciume prin vene si trupul sa freamate?
Sunt zile cand e un amalgam de sentimente pe dinauntru
si sunt sentimente ce aduna un amalgam de zile,
dar in doi, toate prind alt farmec.
Si nu-i asta dragostea adevarata, cea care te face sa scrii asa frumos despre iubirea din sufletul tau?
Intr-adevar, dragostea parca ne da aripi sa zburam si sa gasim in noi partea frumoasa. Iar cand dragostea e mai ascutita, ne ajuta sa ne dezvoltam si ajungem sa imbratisam acceptarea si intelegerea.