Ma uit la oamenii de succes. Pe unii ii cunosc foarte bine, pe altii doar colateral. Cu unul dintre ei traiesc in casa. Si ma minunez cand aud pareri de genul: “Eh, a avut noroc!” sau “Da, a prins oportunitatea si uite ca are succes acum”. Nu neg importanta norocului si a sansei in viata, dar, cu cat ma uit mai atent la oamenii de succes, cu atat vad mai mult cata munca, dedicare si, mai ales, perseverenta este in spatele succesului lor.
I-am zis zilele trecute unei prietene ca noi, oamenii, suntem “suma obiceiurilor noastre”. Si mi-a raspuns ca ar fi cam trist sa fim doar atat. Da, suntem magie si destin, alegeri si pasiune, iubire si viziune, incrancenare si visuri, lacrimi si zambete, lene si motivatie. Suntem toate la un loc si inca un milion de detalii in plus. Insa, ceea ce devenim intr-un an, doi, zece, o viata… sta bine mersi cocotat pe suma obiceiurilor noastre zilnice. Ca acesti oameni de succes din viata mea, care se trezesc cu noaptea in cap, lucreaza cu o dedicare ce merita premii Nobel, fac si desfac idei pana la implementarea lor desavarsita, rup varfuri de creioane reconstruind planuri pana la reusita.
Vedem in jurul nostru atatea povesti impresionante, cu oameni care si-au depasit conditia din nastere, cu firme care au luat viata de la o idee nastrusnica, cu CEO si manageri nascuti aparent inainte de rasaritul soarelui. Si avem senzatia ca totul se construieste batand din palme. Ne-am pierdut rabdarea si vrem totul acum.
Cartile de pe rafturile librariilor pun gaz pe foc in aceasta credinta, aproape convingandu-ne ca putem invata germana in 30 de zile (in plus si fara profesor), ca putem da jos kilogramele adunate in cativa ani in doar 5 zile (fara sa ridicam nicio gantera), ca putem si fericiti doar clipind din gene si facand trei afirmatii bine alese, ca putem construi o firma din nimic (evident, stand pe plaja in Thailanda, lucrand doua zile pe saptamana), ca ai nostri copii o sa se transforme ca prin magie in niste genii, doar oferindu-le iubire. Si lista poate continua.
Si… pana la urma… de ce nu am crede? Suna atat de atragator, nu?
Doar ca…
Doar ca… desi am fost si eu furata de acest val ani la rand… realizez ca e tare inselator.
Am ajuns, intre timp, la intelegerea ca lucrurile trainice si de valoare se construiesc in timp. Daca agatam pe un fir de ata fiecare obicei zilnic pe care il avem, putem deja vedea, ca Oracolul din Delphi, unde vom ajunge in cativa ani. Da, varsta de 35 de ani a aprins un felinar imens in mine si am realizat, fara nicun dubiu, doua lucruri, devenite certitudini:
1. Este absolut esential sa visam. Sa nutrim dorinte, sa ne lasam arsi pe dinauntru de visurile noatre. Sa avem viziunea a ceea ce dorim sa fim si sa facem. Constant, redefinind, adaptand. Dar niciodata oprindu-ne de fapt.
2. Puterea pasilor mici si constanti, a slefuirii obiceiurilor minuscule (ce se transforma in majuscule totusi) in procesul de a ne atinge visurile si obiectivele.
ANATOMIA NOASTRA SUBCONSTIENTA
Se pare ca e ceva in noi, subconstient, in modul nostru de a ne raporta la realitate. Supraestimam eforturile necesare de a face ceva maret de azi pe maine si subestimam ceea ce este necesar pentru a indeplini activitati mici. Acest raport de supraestimare – subestimare ii determina pe unii (chiar pe majoritatea) sa nici nu incerce macar! Se lasa deziluzionati si pe tanjeala, imediat ce isi dau seama ca e totusi cat de cat greu.
Jim Rohn chiar afirma ca “succesul este o serie de fapte mici, practicate zi de zi. In timp ce esecul este, pur si simplu, un numar de erori de judecata, practicate zi de zi.” Dar, na! este mai eroic si mai impresionant momentul cand totul se aranjeaza ca prin minune.
Si apoi mai este puterea impresionanta a obiceiurilor. Nici nu ne dam seama complet (decat poate la o analiza destul de taioasa si sustinuta) cat de mult putem fi de manipulati de propriile noastre credinte si de ceea ce facem zi de zi, uneori fara sa realizam. Este dovedit stiintific deja ca al nostru creier reactioneaza cu mult inainte ca mintea rationala sa intre in joc! Si, de obicei, pe baza experientelor trecute si a emotiilor negative pe care dorim sa le evitam.
SCHIMBARE DE MACAZ
Avem falsa impresie ca nu suntem facuti sa fim consecventi in obiceiuri. Paradoxal!!!
Alege sa faci ceva timp de 90 de zile si majoritatea va renunta in doar cateva zile (pe asta se bazeaza si salile de sport pe baza de abonament). Asa ca, tragem concluzia, complet eronata, ca e tare greu sa cream obiceiuri.
De fapt, noi suntem chiar uimitor de buni la asta, doar ca stam tare prost la capitolul alegerea obiceiurilor sanatoase sau constructive pentru noi! Cu totii suntem dependenti de ceva (sa nu mai zic de social media), cu totii facem un set de activitati zi de zi, pe modul repetitiv. Nu aici e gaura in care ne pierdem. Ne pierdem la a privi cu ochi critic ce putem adauga in rutina noastra zilnica, astfel incat, intr-un timp determinat sa ne atingem visurile sau dorintele.
Majoritatea obiceiurilor noastre sunt decise la intamplare sau sub impuls, influenta sociala, culturala sau familiala, fara nicio perspectiva asupra influentei lor pe termen lung. Aproape orice obicei pe care il practici deja – fie el constructiv sau distructiv – este rezultatul unui sirag de decizii, repetate intr-o perioada determinata de timp.
Si e ciudat! Tare ciudat! Tocmai atunci cand ne decidem sa implementam un nou obicei, mai ales la inceput de an nou, cand aproape tipam de frenezie “Gata, de data asta ma tin si fac si dreg!”… tocmai atunci aruncam pe Apa Sambetei (oare de unde o fi venit expresia asta?) toata intelegerea noastra despre cat e de simplu, de fapt, sa te tii de ceva. Mai ales cand a fost si propria ta decizie!
Am descoperit pe site-ul Damn Early Days, acest grafic, la care m-am holbat serios!
Matematica e simpla. Daca decizi ca in fiecare zi sa devii mai bun cu 1%, in orice domeniu iti doresti tu, la sfarsitul unui an vei fi de 38 de ori mai bun! Sa zicem ca vrei sa inveti germana. Desi se afirma sus si tare ca “viata e prea scurta pentru a invata germana”, tind sa ii contrazic si sa afirm ca dupa un an vei reusi sa o vorbesti de 38 de ori mai bine. Si dupa doi ani de 76 de ori. In zece ani de 380 ori!
Sau daca vrei sa scrii o carte. Poti astepta sa iti dicteze bunul Dumnezeu tot manuscrisul intr-o singura noapte si, evident, sa aiba si un succes international rasunator. Sau poti scrie un paragraf zi de zi. Sau o pagina. Sau un capitol pe saptamana. La sfarsitul anului cu siguranta vei tine mai multe pagini redactate in mana, decat daca astepti sa se pogoare sub influenta divina.
Sau poate vrei sa alergi un semi-maraton sau maraton. Plange-ti de mila in fata oglinzii ca e greu sa strabati 21 de kilometri, ca doar nebun sau beat sa fii. Sau alearga cu 100 de metri mai mult in fiecare zi.
La fel si cu kilogramele in plus. O varianta ar fi sa fii suparat ca te-ai ingrasat, tocmai cand mai infuleci un burger. Sa te plangi, iar si iar, despre asta. Cu totii o facem intr-o perioada sau alta.
Dar, la un moment dat, daca ne dorim intr-adevar schimbarea, atunci va trebui sa ne impunem ca zi de zi sa facem flotari pe cuie, abdomene inversate, sarituri pe lampa, pasi de urias pe acoperis… ceva, orice!
Aici am povestit de noul meu challenge, care e la fel de eficient. Acela de a adauga +1 pe zi la orice exercitii fizice facem. Multi cred ca au nevoie de adidasii aia racnet din magazin, cu perna de aer. Sau de pantaloni elastici cu plasa purpurie pe laterale. Sau gantere din spuma motivatoare. Sau de abonamente la sala ce ne lasa dezgoliti prin buzunare. Dar, crede-ma, rareori toate acestea vor face treaba pentru tine. Incepe doar de undeva si tine-te, macar o data, de promisiunea fata de tine insuti. Si daca nici asta nu iti iese prea bine, alege un Buddy cu care sa implementezi un obicei zi de zi. Impreuna. Dar alege, te rog, un buddy care se tine de treaba!.
DE CE, TOTUSI, NU FACEM ZI DE ZI CE NE PROPUNEM?
Ai citit tot ce am scris, ai zis “Da, asa este! Gata, fac si eu!” Si peste o saptamana realizezi ca iarasi nu te-ai tinut de ce ti-ai propus.
Si te intrebi, cum m-am intrebat si eu multi ani: “Daca e asa de simplu, de ce nu ma tin de asta?”
Am aflat si raspunsul! Pentru ca e plictisitor. E mic, insignifiant, derizoriu, non-sexy, neatragator. Daca nu ma crezi, lauda-te la un prieten ca azi ai facut o flotare. Yup, ai vazut cum s-a uitat la tine?
Dar in timp ce faci acea prima flotare, adu-ti aminte ca azi esti cu 1% mai bun decat ieri si mai aproape de a face 100 de flotari decat multi oameni. Poate chiar milioane. Si apoi fa doua. Si vei fi deja cu doi pasi mai aproape de cele 100. Si tot asa.
Atata am avut eu de zis.
Iar pentru tine e momentul sa incep sa numar:
1, 2, 3… START…!
“There is power in small wins and slow gains.
Break it down. Keep it simple.
Tiny gains will take care of the rest.”