Nu am mai citit poezii, cu exceptia lui Iv cel Naiv, de cand eram in scoala. Dar cred ca o sa mai schimb o parte din cartile de dezvoltare personala si profesionala pe randuri scrise cu penita inmuiata in calimara sufletului… de marii poeti ai Romaniei.
Precautie, scrisa de Marin Sorescu… e un astfel de exemplu…
“M-am imbracat c-o armura
facuta din pietrele care-au ramas
dupa ce a trecut apa.
Mi-am pus o pereche de ochelari
in ceafa,
ca sa pot vedea numai
cu mintea
de pe urma.
Mi-am protejat
mainile, picioarele, gandurile,
nelasand nici un loc liber
care sa poata fi atins de mangaieri,
ori de alte otravuri.
Chiar inima din piept
mi-am acoperit-o cu o carcasa
de broasca testoasa
ce-a trait 800 de ani.
Cand totul a fost gata
i-am raspuns tandru:
– Si eu te iubesc.”
“Nu e nicio rusine sa te nasti prost.
Rusine e sa mori prost.”
Marin Sorescu