In vara am fost in vacanta in Italia si am ales sa facem un tur pe coasta Liguria si prin Toscana. In prima zi ne-am apucat sa exploram zone mai putin cunoscute, asa ca am cumparat bilete pentru un vaporas ce facea cateva popasuri: Genoa – Camogli – Abatia San Fruttuoso – Portofino.
A fost o zi de vis, plina de bucurie si explorare, mai ales pentru ca am ales sa ne plimbam printr-o padure de pini, exact pe coasta marii, care ne-a umplut sufletul de arome de pin imbinate cu peisaje ce iti taiau respiratia.
La intoarcere, marea era cam agitata si tocmai plecasem din Portofino si urma sa facem popas in San Fruttuoso, in drumul inapoi spre Genoa. Pentru ca imi place sa simt vantul in par, eram afara, admirand albastrul mediteranean de poveste. Am observat ca barca se balansa groaznic, lovita de valuri hotarate, de pontonul improvizat in acest mic, dar pitoresc golf. Eram deja de mai bine de 20 de minute in port si oamenii incercau sa urce pe vapor pe o mica pasarela metalica, dar, din cauza valurilor, aceasta activitate era destul de dificila. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut o doamna, destul de inaintata in varsta, am banuit eu, dupa mersul agale si bastonul de care nu se desprindea defel, desi era mai usor sa se tina cu ambele maini de barele pasarelei.
Dupa ce am asteptat toti vreo 10 minute numai pentru ca aceasta doamna sa urce pe vapor, nepotul ei striga in gura mare: “Astazi este ziua ei de nastere si implineste 90 de ani!”.
Am ramas atat de impresionata, incat, dupa cum imi e firea, m-am dus glont la ea sa povestim! Adica, cate persoane la 90 de ani, imbracate cochet si cu parul aranjat, cu un zambet laaaarg pe buze, intalnesti pe un vapor ce se misca mai hotarat ca un roller coaster, in mijlocul Marii Mediterane?
Si asa incepe povestea Johanei din Massachusetts, USA, care s-a hotarat la 90 de ani sa calatoreasca in Italia cu nepotii ei. Sunt de parere ca modul in care ne traim viata ni se intipareste pe chip si se observa in timp! Fata ei era atat de luminoasa, ochii asa limpezi si zambetul intr-atat de contagios, incat am stat alaturi de ea pana la destinatie, palavragind incontinuu despre ale vietii.
Mi-a povestit cum a pierdut atatea persoane dragi, ca a trecut prin multe necazuri in aceasta viata, despre familia ei si singura fiica care mai traieste, despre iubire si speranta. Ne-am tinut de maini si ne-am privit in ochi, in timp ce sorbeam intelepciunea ei de viata.
Ce m-a interesat cel mai mult a fost sa aflu care sunt lucrurile pe care le considera ca fiind cele mai importante in viata, de aplicat zi de zi, de trait alaturi de ele si conform lor? Ce aduce valoare calatoriei noastre pe Pamant si ar fi bine sa le punem in practica de tineri, tocmai pentru a beneficia de ele si mai incolo?
Iata lista ei, pe care am agatat-o frumos in inima mea, sa-mi readuca aminte de importanta de a trai FRUMOS in viata aceasta.
1. Iubirea – fata de tot ce ne inconjoara. Baza vietii a numit-o ea.
2. Sa ai grija de sanatatea ta prin sport constant. Cand te lasa corpul rareori mai poti sa faci ceva, asa ca mai bine ai mare grija de el de-a lungul timpului. O sa ii multumesti la batranete.
3. Familia e cea mai importanta, dar ne dam seama de asta prea tarziu. Asa ca cel mai important sfat al ei era sa ne daruim familiei, inainte de orice altceva.
4. Abilitatea de a accepta oamenii asa cum ii gasesti. Nu iti da nimeni dreptul sa crezi ca stii mai bine ce e bine pentru ceilalti.
5. Credinta. In Dumnezeu, in Univers, in sine, nu conteaza. Dar sa ai credinta, caci ea iti va fi stalp de sustinere in momentele cele mai grele!
6. O atitudine pozitiva. Si zambete. Multe zambete.
7. Entuziasm si iar entuziasm. Deseori e contagios si e impresionant cum se aranjeaza lucrurile, atunci cand le faci cu pasiune si entuziasm.
8. Curaj si determinare indiferent ce alegi sa faci. Ele te vor duce departe, departe!
Aici ai citit un mic articol despre ea, ce reda poate 0,02% din intreaga mea interactiune cu Johana. Iar lista ei cuprinde sfaturi peticite cu bun simt si presarate cu atata simplitate, incat e mai facil sa le dam uitarii sau sa le punem in stand-by in viata noastra. Si cu toate acestea, sunt ca diamantul ce asteapta doar sa fie slefuit pentru a i se revela adevarata valoare.
Eu o s-o port in gand, suflet si amintire multa vreme pe Johana… caci asa m-a impresionat in acea zi de iulie…
“Exista o singura masura de a iubi in viata:
aceea de a iubi fara masura.”
Sf. Bernard de Clairvaux