Aceasta este partea a treia dintr-o serie de patru articole despre experientele mele in America si Polonia ca studenta. Aici gasiti partea 1/4 si partea 2/4.
Intoarsa din America, in 2006, am inceput sa lucrez la licenta, care era planificata pentru vara anului 2007. Zis si facut, dar lipsea ceva. Dorinta mea de duca, de a incerca o noua experienta ma innebunea. Nu mai puteam sa ma intorc in America, deoarece programul Work & Travel se adreseaza doar studentilor sau masteranzilor si stiam ca trebuie sa termin facultatea, sa ma inscriu la master si abia intre cei doi ani de masterat mai aveam posibilitatea sa plec in America.
In plus, simteam ca am experimentat munca in America, in Europa de Est si eram tare curioasa cum e sa muncesti si in Europa de Vest. Asa ca, prin AIESEC, cea mai mare asociatie de studenti din lume, am reusit sa castig un Internship in Polonia si sa lucrez in HR la o firma de constructii, pentru sase luni de zile.
Am reusit sa stabilesc intrevederi cu toti profesorii din anul acela de la facultate si le-am explicat situatia, ca nu pot veni la toate cursurile, dar este o sansa extraordinara si sunt dispusa sa compensez acest lucru cu proiecte suplimentare, cu examene in plus, cu ce considera ei necesar, doar sa ma sustina in a-mi indeplini acest vis. Nu stiu daca firea mea gen “Neaparat gasim o solutie, eu nu accept NUUUUU!” sau faptul ca m-am dus din timp si am propus solutii, dar au fost cu totii de acord si am facut un plan de compensare a cursurilor lipsa.
Am plecat in Polonia, spre disperarea parintilor mei, care nu stiau ce sa imi mai faca sa mai poposesc si eu, dar efectiv ma sufocam in Bucuresti. Stiam ca locul meu nu este acolo, ci este un simplu punct de tranzitie intre Focsani si unde ma duc visurile in lumea asta. Si asa a ramas si acum, la atatia ani departare.
Au fost cele mai amuzante si pline de farmec luni din viata mea. Eram trainees din intreaga lume adunati in orasul de vis Cracovia. Munceam 8 h in fiecare zi (dar nu era un stres) si nu exista zi sa nu petrecem pe undeva. Aveam seri cu specific romanesc, bulgaresc, japonez, american… cate si mai cate, rasete si impartasirea experientelor noastre internationale. In weekend plecam cu autostopul sau cu cate o masina amarata, facand cheta, in alte orase din Polonia sau in jurul ei. Ce mai! A fost o experienta pe care orice tanar merita sa o traiasca in studentie, caci mai tarziu nu mai are acelasi farmec.
Firma la care lucram era sub-contractor pentru diferite activitati de constructii, preponderent pe piata din Suedia. La serviciu aveam datoria sa gasesc romani sa munceasca in Suedia, dar firma avea o imagine distorsionata asupra salariilor constructorilor din Romania, in 2007 (cand domeniul era pe val si se construia mult in Romania), asa ca le-am spus ca nu o sa lucreze niciun roman pentru 300-400 €/luna in Suedia. Asa ca, le-am propus sa fac ce stiu eu sa fac cel mai bine: sa vand!
Cum e lesne de inteles, cu un astfel de program – munca toata ziua si distractie dupa aceea – licenta mea arata cam deplorabil si profesorul de licenta mi-a atras atentia ca ar fi bine sa revin cu picioarele pe pamant si sa incep sa lucrez la ea, mai ales ca imi alesesem o tema complicata si un profesor de retorica exceptional, dar tare, tare al dracului, tanar si dornic sa se afirme.
Asa ca, experienta mea planuita pentru sase luni s-a scurtat brusc la patru luni si am revenit in tara si m-am pus, la propriu, cu burta pe carte si pe scris. Dar asta nu inainte ca intreaga firma sa faca un team-building in Suedia, pentru ca reusisem sa finalizez negocierile pentru un contract foarte mare, si cu aceasta ocazie, seful firmei urma sa-l semneze. Pe langa implinirea de a-mi face treaba bine, inima imi exploda de fericire ca reusesc sa vizitez Suedia si sa merg pentru prima oara in viata mea cu feribotul pe Marea Baltica. Nu am dormit vreo doua nopti de entuziasm!
Inapoi in Bucuresti, a fost un chin sa lucrez cu un profesor prin ale carui vene curgea perfectionismul, dar de la el am invatat iarasi o lectie pe care o port cu mine de atunci: “Daca faci ceva, fa-o extraordinar! Si pune suflet si bucati din tine in acel lucru!” Lectie pe care o pretuiesc si astazi enorm!
Avantajele unui internship in afara:
– In primul rand, experienta de a munci intr-o alta tara, limba, cultura te ajuta sa iti dezvolti un grad mai mare de adaptabilitate si flexibilitate.
– O limba straina se invata de o mie de ori mai bine intr-un mediu international, decat la scoala.
– Salariile in afara sunt mai mari si, cel putin din experienta mea, chiar muncesti de ei, ceea ce inseamna dezvoltarea multor abilitari si cunostinte. Unele practici in Romania sunt mai mult pe hartie, decat in realitate.
– Poti sa explorezi o tara mai mult stand acolo o perioada mai lunga si sa ii intelegi cutura fiind in mijlocul localnicilor zi de zi.
– Fiind singur intr-o tara straina, trebuie sa inveti sa iti gestionezi viata: sa iti faci curat, sa iti gatesti, sa iti dramuiesti salariul… ceea ce este o piatra de temelie pentru viata de adult responsabil.
Dezavantaj:
– Esti departe de casa si dorul va veni peste tine, mai devreme sau mai tarziu… mai ales de familie, prieteni, experiente romanesti.
In rest… eu nu gasesc dezavantaje! Cu siguranta mai sunt, dar uitandu-ma prin prisma mea superoptimista, toate se transforma in avantaje.
In 20 de ani de acum inainte vei
regreta lucrurile pe care nu le-ai facut.
Asa ca impacheteaza-ti tolba si paseste in lume.
Urmeaza-ti visurile, nimeni nu o va face pentru tine!
Explorimenteaza!