Azi mi-am prelins ultimul cuvant.
Gata! Nu mai vreau! Nici macar un cuvant!
Doar ia-ma in brate si lasa-mi sufletul sa iti sopteasca,
Priveste-ma profund in ochi si lasa-mi inima sa destainuiasca povesti inca nespuse,
Mangaie-ma si pielea iti va arata cat de dor ii era sa fie trezita la viata,
Nu mai vreau cuvinte, sunt prea limitate.
Doar sa simt. Sa te simt mai vreau.
Sa adorm cu parfumul gatului tau in puls,
Sa visez campii cu maci in care alergam liber, fara agende burdusite de evenimente si timp condensat,
Sa ma trezesc in aroma linistii si sa adulmec prospetimea visurilor noastre comune,
Sa imi impleticesc degetele intre ale tale si sa ma minunez cat de mici sunt,
Sa ma lipesc de tine asa, usurel ca un fulg, iar talpile sa joace cu dragalasenie v-ati ascunselea,
Sa imi trec mainile prin parul tau, iar stele de fericire sa iti straluceasca in ochi,
Bataile inimilor noastre sa creeze un concert, de care nu vreau sa ma mai satur.
Intr-o ieri ti-am spus…
Simt ca e pentru o viata…
Tu m-ai privit dincolo de spatiu si timp
si mi-ai spus:
La fel… simt si eu…