Acum ceva ani am adunat parerile mele pro si contra despre mutatul si locuitul in Viena, la implinirea a trei ani de cand acest oras ne-a devenit “casa”. Acest articol este cel mai citit de pe site, ceea ce m-a convins ca e timpul sa mai scriu unul, actualizat. Nu de alta, dar de atunci si pana acum, in galopul sau de neinteles, timpul a mai adaugat inca cinci ani si iata ca sarbatorim opt ani de la decizia noastra de stramutare.

O sa vedeti ca lista de avantaje a crescut considerabil, pentru ca, intre timp, devenind mama, am intrat in noi universuri, mai complexe si mai provocatoare decat viata in doi, precum spitale, asigurari, gradinita, alocatii, concediu maternal, intoarcerea la munca si multe altele.

Avantaje

– Update fata de primul articol: Timp de 10 ani consecutivi, Viena a fost declarat orasul cu cea mai ridicata calitate a vietii, din intreaaaaaga lume, de catre Mercer. Zurich sufla si el in ceafa, destul de aproape, dar, cu siguranta, viata e mult mai scumpa acolo.

– Intre timp au aparut multe companii aeriene low-cost in Viena, care ofera sansa de a calatori la preturi foarte rezonabile, daca nu chiar extrem de ieftine. Bineinteles, daca biletele sunt vanate si cumparate din timp. Spre exemplu, Ryanair a achizitionat Lauda Motion si astfel exista concurenta directa pentru Austrian Airlines pe ruta Bucuresti – Viena – Bucuresti. Daca acum sapte, opt ani abia ne apropiam de un bilet sub 100-200 Euro, acum am gasit si cu 30 Euro, dus-intors, fara bagaj de cala! Chiar si biletele la Austrian Airlines si Tarom s-au mai ieftinit considerabil pe aceasta ruta, cu siguranta influenta directa de la concurenta. Cu Lauda Motion am zburat direct in Mallorca si deja sunt cu privirea atintita la celelalte 20-30 de destinatii faine din portofoliu… ca sa stiu ce preturi sunt practicate in diferite sezoane (na! fiecare cu pasiunile lui!).

Si Wizz Air si-a deschis portile pe terminalul 1 de la Schwechat si ofera sansa de a explora destinatii faine precum Georgia, Danemarca, Franta, Islanda, Israel, Kosovo, Malta, Macedonia, Cipru, Spania, Ucraina, la preturi chiar decente. De mentionat este ca unele dintre ele sunt zboruri charter, sunt disponibile doar in sezon!

– Fata de acum cinci – opt ani, cand Austria inca isi revenea din valul crizei mondiale din 2008, sunt mult mai multe joburi disponibile pe piata. Mai ales in domeniile IT, bancar si inginerie, domeniul medical, pentru ingijire persoane in varsta, precum si job-uri de munca necalificata. Dar nu numai!

– Spre deosebire de tari precum Olanda, Belgia, Franta, America, unde ai dreptul la doar trei luni de concediu de maternitate, in Austria poti alege sa stai acasa, alaturi de copilul tau, pana la maxim doi ani. Exista cinci modele diferite din care poti alege, in functie de care se calculeaza banii pe care ii primesti lunar. Si fiecare din acest model incurajeaza si tatal sa stea acasa cu copilul, de la cateva zile pana la intreaga perioada. O sa ma harnicesc sa scriu un articol detaliat pe tema aceasta.

– Dupa concediul de maternitate, daca firma la care ai lucrat inainte are mai mult de 20 de angajati, poti alege sa te intorci part-time (minim 12 ore) sau full-time (38,5 – 40 de ore) sau oricate ore doresti. Exista un cadru legislativ extrem de bine pus la punct si mama are dreptul la aceasta alegere, fara ca firma sa comenteze (asa cum e prin Romania). In plus, daca te intorci part-time (inca o data, e foooarte important sa fie peste 20 de angajati in companie, altfel nu se aplica), atunci nu poti fi concediata timp de trei ani deloc, iar in urmatorii patru ani (pana la varsta de sapte ani ai copilului) doar cu un motiv extrem, extrem de bine fondat. De aceea, in Austria, foarte multe mame lucreaza part-time. Daca compania este mica si sunt mai putin de 20 de angajati, atunci totul se bazeaza pe acordul punctual care se incheie intre firma si angajat. Nu exista nicio obligativitate legislativa ca firma sa accepte varianta de part-time (la fel si in cazul in care te angajezi la o noua firma dupa concediul de maternitate). Acest beneficiu este cunoscut ca Elternteilzeit si aici este pagina oficiala unde gasesti mai multe informatii. Poti sa iti faci si o programare la ei pentru a avea o discutie personalizata pe nevoile tale, complet gratuita, cu un consultant AK, care sa iti dea cele mai bune sfaturi.

– Sistemul medical de stat este extraordinar! Si aud asta de la toata lumea! Daca ai e-card atunci poti merge gratuit la orice medic de familie, orice medic de specialitate, orice spital, orice sectie de urgente inregistrate in sistemul de stat. Serviciile sunt foarte, foarte bune, conditiile sunt aprope la fel ca la privat, esti tratat cu respect si intelegere. E un mic minus aici ca uneori ai de asteptat, dar peste tot in lume e asa.

– Transportul in comun este incomparabil cu orice am incercat eu pana acum. Toate autobuzele, tramvaiele si metrourile vin in cateva minute si intotdeauna conform orarului afisat in statii. Exista conexiuni extraordinare, oriunde ai locui in Viena. Mai mult decat atat, in weekend merg toate si noaptea. Iar in timpul saptamanii, exista autobuze de noapte speciale, care acopera toate cartierele vieneze. Si totul pentru 1 euro/zi, 365 Euro/an, daca alegi abonamentul anual. Wiener Linien imbunatateste constant statiile si liniile de metrou, introduce curse noi anual (in concordanta cu dezvoltarea constanta a orasului), modernizeaza metrourile si autobuzele ca sa fie mai prietenoase cu mediul etc. Ceea ce iti da un sentiment bun, cumva banii castigati sunt reinvestiti pentru binele consumatorilor.

A merge cu transportul in comun nu este o rusine in Austria. Multi chiar il prefera, desi isi permit o masina. Oameni de stat importanti, inclusiv presedintele tarii, merg cu metroul. Cunosc CEO, oameni in functii inalte, in companii cu renume, care prefera sa mearga cu bicicleta sau cu Wiener Linien la serviciu.

– Exista pareri pro si contra pe tema gradinite. Avantajul este ca in Viena gasesti foarte multe gradinite, atat de stat, cat si private, in sistem normal sau Montessori, cu accent pe natura, activitati sau limbi straine. Pro este faptul ca vei gasi cu siguranta o gradinita pentru copilul tau, iar gradinitele private sunt acceptabile la pret. Paradoxal, mult mai ieftine decat in Romania, pentru ca sunt partial subventionate si de stat. In medie, costa intre 100 – 250 Euro/ luna, rareori mai mult de 300 Euro (exista, dar sunt gradinite care ofera mai multe servicii sau au un renume international). Toti prietenii mei romani sunt surprinsi cand le spun aceste preturi si imi spun ca ei platesc chiar si 500 euro / luna in Bucuresti.

Majoritatea familiilor de austrieci get-beget isi dau copiii la gradinita la un an sau imediat dupa aceea. Rar la doi ani. Aproape niciodata la trei ani, ca multe familii din Romania. Este un lucru discutabil, daca este bine sau rau. Poti sa il muti tu unde doresti, in functie de preferintele personale. Eu l-am privit ca pe un avantaj, pentru ca astfel sunt multi copii de aceeasi varsta in grupa, am vazut salturi uimitoare pe plan emotional, relational, cognitiv, locomotor la fiica noastra. De asemenea, vorbeste romana si germana la fel de bine, ceea ce ma face sa cred ca ambele vor fi limbi materne pentru ea si ca va invata mai usor limbi straine in viata, avand doi piloni – latin si germanic. Intr-adevar, a inceput sa vorbeasca mai tarziu decat copii care sunt expusi la o singura limba straina, dar stiam ca asa va fi si ne-am asumat acest aspect. Un dezavantaj al inceperii gradinitei mai devreme este ca a luat o groaza de boli si crocobauri si ne-am cam chinuit putin iernile. Dar am inteles ca asta s-ar fi intamplat si mai tarziu. Acum, in al treilea an de gradinita, deja vad ca este incomparabil mai bine cu sanatatea.

– Tagesmutter. In Austria exista o alternativa la gradinita, in cazul in care doresti sa iti duci copilul intr-un grup mai mic. Tagesmutter este de obicei o mama care are grija de mai multi copii, pana la cinci – sase copii, la ea acasa. Este inregistrata la stat si e nevoie sa indeplineasca anumite conditii. Se achita o suma lunara si copiii primesc grija, atentie, mancare etc. si sunt mai protejati de grupurile mai mari de gradinita.

– La inceputul fiecarui an, fiecare angajat poate depune pe Finanzonline (ai nevoie de date de logare, pe care iti recomand sa le pastrezi bine) o cerere de returnare de taxe. Aici poti depune si diferite costuri si achizitii, la care se returneaza partial taxele. Spre exemplu, ochelari de vedere, calculator sau telefon folosit in interes de serviciu, dovada platii la gradinita, cursuri si carti de specialitate, necesare in munca depusa etc. Este un sistem mai complicat, nu l-am inteles complet nici acum, dupa opt ani. Clar este ca primesti o parte din taxe inapoi si, daca nu te descurci, poti merge chiar la stat si te ajuta ei cu depunerea acestui formular. Am primit in total, pana acum, cateva mii bune de euro inapoi, ceea ce, de fiecare data, ma minuneaza!

– Austriecii sunt oameni care rareori epateaza. Si imi place asta. Intotdeauna vei vedea ca au haine de calitate pe ei, nu multe, dar cu siguranta de calitate. Femeile nu poarta masti de make-up, nu le vei vedea (poate mai sunt exceptii, dar vorbesc de majoritate acum) cu sprancene tatuate, cu buzele desfigurate, cu unghii semi-pemanent facute, ravasite de dorinta de a arata cu 20 de ani mai tinere. Iar pentru mine asta este o bucurie vizuala. Ma incanta sa le vad autentice, ca isi poarta varsta (si ridurile) frumos si adecvat, ca au grija sa fie cochete, cu parul aranjat, cu un ruj discret pe buze, dar sa nu te loveasca in retina. Si nu e soc mai mare pentru mine ca atunci cand ma duc in vizita in tarile balcanice si, mai ales in Bucuresti, unde deja nu prea imi mai gasesc locul, din aceasta pricina. Dar eu sunt oricum un spirit cam liber, care va alege oricand natura versus un club, care nu stie nici la 36 de ani ce este un blush si o baza de machiaj, care prefera simplitatea si traitul frumos, asa ca sigur sunt foarte subiectiva.

– Sotul meu mi-a spus, intr-o nota tragi-comica, ca, daca noi am fi fost o familie de africani, viata lui s-ar fi rezumat doar sa se duca la rau si sa aduca apa, atat de multa beau. Imi place apa, este lichidul preferat. As alege-o oricand in fata cafelei, a alcoolului, a ceaiului. Marele avantaj in Austria, inclusiv in Viena, este ca apa de la robinet este potabila. Wienerberg este muntele de unde este captata si adusa direct in casa omului. Asa ca… sa zicem “La revedere” bax-urilor de apa, sticlelor de plastic, caratului si chinului! Chiar si la cafenele, daca vei cere Leitungswasser (apa de la robinet), vei primi un pahar cu apa gratuit (rareori, mai gasesti locuri, unde te taxeaza cu 0,50 euro pentru un astfel de pahar, dar iti spun de la inceput).

– Sistemul de reciclare este uimitor, iar austriecii chiar sunt foarte atenti ce si unde arunca, exista si o lista detaliata in acest sens. Ii iubesc pentru asta!

Aproape toti avem acasa cos separat pentru:

• gunoiul menajer (Restmüll) – se arunca la ghena blocului. Dupa colectare este ars si se produce energie si caldura pentru locuitorii Vienei/ Austriei.
• resturi biodegradabile (Biotonne/Biomüll), precum resturi de legume, fructe. Acestea se arunca tot la o ghena speciala, de la blocul fiecaruia. Se creeaza biogaz si, din resturile ramase, pamant de flori.
• hartie (Papier) – se arunca la cosuri speciale, pe care scrie Papier, sunt verzi si se gasesc peste tot pe strazi.
• sticle de sticla/ tetra pack-uri/ doze de metal/ sticle de plastic. Acestea se arunca tot la cosuri speciale, la colt de strada, de obicei. Se arunca fiecare la “ghena” dedicata, e usor de indentificat dupa abtibildurile de pe cosuri.

In plus, daca doresti sa mergi un pas inainte:

• Bateriile se arunca in cutii speciale la Supermarket.
• Uleiul folosit si ramas de la bucatarie se aduna in cutii speciale si se face diesel din el.
• Brazii de Craciun se duc in locuri speciale, la baza strazii de obicei si sunt ridicati doar de acolo.
• Daca locuiesti la casa, o data pe luna, se ridica der Gerbe Sack – saci mari galbeni, pe care ii primesti gratuit si unde  aduni plasticuri, de la cutia de detergent pana la sampon, resturi de iaurt etc.
• In fiecare cartier exista zone speciale de gunoi/ Mistplatz MA 48 – aici o lista completa, unde poti duce copaci/crengi sau gunoi din gradina, mobilier mare, saltele si alte obiecte care, in general in Romania, se arunca pe marginea drumului sau intr-o groapa undeva.

– Fiecare cartier are un “strand” (Hallenbad) al lui. Desi apartin de stat, arata foarte bine! Toate au cel putin un bazin mare pentru adulti, inca un  bazin pentru copii (uneori si special pentru bebelusi) in interior, precum si o zona verde foarte extinsa pentru sezonul de vara, alaturi de pisinele deschise vara. Cu un singur abonament lunar/anual sau cu plata directa pe intrare, poti sa mergi la oricare dintre ele. Preferatele mele sunt cele din cartierul 13, 19 si 22 (aici te poti scalda si intr-un brat din Dunare, amenajat pentru inot). Aici lista completa, cu preturi si adrese.

Dezavantaje

– Piata imobiliara este in plin boom de cativa ani, ceea ce inseamna ca au crescut chiriile la apartamente. Evident, depinde de cartier, de ce gasesti – mai frumos, mai urat, mai mic, mai mare, mai vechi, mai nou, mai cu probleme sau fara, daca e direct de la proprietar sau prin agentie – dar, in medie, chiria pentru un apartament cu doua camere se duce deja spre 1000 euro/luna intr-o zona buna. Se gasesc si mai ieftine, de la 600 – 700 Euro in sus, dar exista, evident, si mai scumpe de 1000 euro/luna. Este o piata libera si fiecare cere cat doreste.

– Conectat cu primul punct, dar putin mai dureros, este faptul ca preturile de achizitie ale apartamentelor au ajuns sa fie asa de mari, incat, pentru multi nu mai este o optiune intr-o viata de om. E greu de generalizat in cifre, dar apartamente decente sub 250.000 – 300.000, in zone bune sau bunicele, mai rar gasesti. Iar in zone foarte frumoase, precum sectorul 13 sau 19, dar nu numai, preturile sar deja de 400.000 euro, deseori si de jumatate de milion de euro. De case cu gradina nici nu mai zic.

–  In continuare este dificil sa gasesti un job fara germana si nu spun asta doar din proprie experienta, ci vazand acest lucru la prieteni si cunostinte care s-au mutat aici. Evident, nu este imposibil, dar mai anevoios decat in alte tari.

– Totul aici se face din timp. Poate fi un avantaj sau un dezavantaj, depinde cum il privesti. Dar la cum suntem noi romanii, heirupisti ce dorim totul gata azi sau chiar ieri… e destul de frustrant uneri. Sau socant. Imi aduc aminte ca, dupa ce am nascut, stateam de vorba cu o mama si m-a intrebat daca mi-am inregistrat copilul la gradinita de stat. Am ramas socata… am bolborosit ca abia am nascut, am fost putin preocupata cu alegerea spitalului, a nasterii, pampers, una alta… nu gradinita!

Asa ca, da!, majoritatea femeilor insarcinate se inregistreaza la spitalul unde doresc sa nasca inca din primele saptamani de sarcina (mai ales daca este spital de stat, implicit totul este gratuit cu e-card). Altfel risti sa nu primesti loc la spitalele ravnite, ci sa fii repartizat pe unde mai este loc. Da, parintii depun dosarele pentru gradinitele de stat inca de cand copilul este in burtica mamei (jur, e adevarat!!!) sau imediat dupa nastere.

– Un loc pentru copil, la gradinite de stat, este destul de ravnit si este mare bataie pe el. Sunt cartiere in care numarul copiilor depaseste numarul de locuri la gradinitele de stat si nu intotdeauna depunerea dosarului la stat inseamna si aprobarea lui. Ba din contra. Sau uneori primesti loc, dar prea departe de casa, incat nu merita. Tot un dezavantaj este ca dosarul se poate depunde DOAR in noiembrie si decembrie ale fiecarui an, pentru septembrie, anul care urmeaza, ceea ce inseamna ca trebuie sa iti faci temele bine, sa te interesezi ce gradinite sunt in zona casei tale si sa depui dosarul cu alegerile dorite in perioada scurta de doua luni.

– Zahar, sare, zahar, sare. Mancare bio si speciala pentru copii. Stiu, vad, ascult ca in Romania se pune foarte mare accent pe mancarea copiilor. Mai ales la gradinita. Ce sa zic, austriecii sunt mult, dar mult mai relaxati pe aceasta tema. Asa ca, daca vei cauta o gradinita cu meniuri super mega speciale, o sa fie greu. Am fost si eu anti-sare si anti-zahar pana la un an, cand Ariana a inceput gradinita, dar apoi a trebuit sa ma linistesc, pentru ca eram singura agitata de acolo. M-am obisnuit cu ideea ca snack-ul e paine cu unt saau sticksuri cu sare, ca vinerea e zi de dulce, ca la fiecare aniversare primesc torturi din care curge ciocolata, ca uneori briose cu ciocolata sunt puse pe masa. Si ma gandesc ca va creste mare si foarte bine si asa, ca o copilarie are, si ca vom compensa, ca majoritatea austriecilor, cu miscare, plimbare multa in natura, cu bicicleta, inot si alte sporturi, atat de populare in Austria.

– Daca esti fan discoteci, cluburi fitoase, piticonseala, bumtzi-bumtzi, buze botoxate si tocuri de 15 centimetri, va trebui sa te dezamagesc. Aici rareori vei gasi asa ceva. Sunt sute, mii de cafenele si restaurante, dar putine cu un design racnet, de ultima ora. Fata de viata de noapte din Bucuresti, aici cluburile si discotecile sunt pistol cu capse, muzica este asa si asa, iar majoritatea oamenilor stau cu o bere in mana si vorbesc si se batzaie de pe un picioar pe altul. NU vei vedea fete pe bar dansand, nu vei gasi (poate nu stiu eu, e si asta posibil) fustite mini si tocuri cui, aranjatul si gatitul buclelor, tinutei si a buzelor, pana la perfectiune, ca in Bucuresti.

– Daca este ceva ce imi lipseste chiar tare mult este experienta de “mers la piata”. De fiecare data cand ajung in tara, imi fac drum pe la tarabele taranilor, inspir mirosul de leustean, patrunjel, fructe si legume de tara. Stiu ca nici in Romania pietele nu mai sunt ce au fost, dar, cu siguranta, e mai autentica experienta decat aici. In Viena piete exista, dar nu vei gasi tarani cu propriile lor produse. Sunt in general turci sau vanzatori de alte nationalitati care cumpara produse de la en-gross-uri sau din Ungaria si le vand aici, la suprapret. De fiecare data cand mergem in tara, o luam si pe fiica noastra la piata, cu propria ei pusculita, si luam multe, multe bunatati. Sper ca, intr-o zi, sa aiba amintirea aceasta, atat de draga mie si sotului meu.

– Desi sunt si eu imigranta, expat, romanca venita in Viena pentru o viata mai buna si o calitate a vietii mai ridicata, observ cu ingrijorare, ca in ultimii ani sunt extrem, dar extreeeem de multi imigranti. Si se simte. In metrou, mai ales pe linia U6, ti se muta nasul din loc de la mirosuri. Traficul s-a schimbat masiv fata de acum opt ani. Austriacul, daca vede o masina pe cealalta banda ca semnalizeaza, o lasa sa intre in fata lui. In ultima perioada, simti ca in unele masini cu numere de Austria clocoteste sange balcanic sau arab sau cine stie de care. Inainte foarte, dar foarte rar auzeam claxoane in trafic. Acum le aud tot mai des (inca incomparabil cu Romania, bineinteles, dar ma refer la ultimii opt ani aici). Pe strada, mai ales in unele cartiere, precum 10 sau 11, vei vedea mai multi imigranti decat austrieci, cu straie traditionale si, uneori, din pacate, cu un comportament care nu este in concordanta cu atitudinea, cultura si tipicul austriac.

– Austriecii raman preponderent nationalisti si vor astepta de la tine sa le inveti limba, sa te integrezi si sa te comporti frumos in societate, nu au prea mare intelegere pentru copiii naravasi si neascultatori (se vor uita marait la tine, la restaurant, daca prichindelul are un tantrum), nu prea adora oamenii care vorbesc prea tare sau la telefon in metrou, urasc lipsa de politete si lipsa de respect (se vor astepta sa te ridici de pe scaunele care sunt dedicate batranilor, femeilor insarcinate sau celor cu dizabilitati)! Eu as trece punctul acesta la avantaje, pentru ca ii apreciez pentru ce sunt si cum incearca sa isi conserve cultura si ce este al lor. Dar pentru cei care se muta aici, cu siguranta va fi ceva ce pare neplacut si suparator la inceput.

– Duminica toate magazinele sunt inchise. Nu poti cumpara nimic. Ceea ce te impinge sa faci acest lucru in celelalte zile ale saptamanii. E un dezavantaj pentru multi, nu mi-a placut la inceput deloc. Dar acum realizez ca este o decizie extraordinara pentru a te incuraja sa petreci timp in natura, cu familia, sa calatoresti,  sa te relaxezi si sa te plimbi prin oras sau in afara lui.

Mai sunt multe de zis, dar imi e teama ca deja ma pregatesc de un roman aici si nu e chiar de dorit.

Daca sunt intrebari, curiozitati sau neclaritati, aici sunt. O sa citesc comentariile sau imi poti scrie direct pe alorelai@explorimentez.ro.