Noi, femeile, avem acolo, pe undeva prin noi o dorinta (a se traduce si nevoie, in unele cazuri) destul de mare de siguranta si securitate. Deseori, se accentueaza dupa o anumita varsta, alteori e prezenta inca de cand suntem fragede dom’sorele.
Vrem de la barbatii nostri promisiuni ca ne vor iubi o viata, asteptam cuvinte despre cum ne vom plimba ca mosulicii pe faleza de mana, speram ca el ne va fi alaturi pana la adanci si reumatice batraneti. Vrem, vrem si iar vrem.
Problema este ca nimeni nu stie ce ne asteapta in viata. Poate intr-o zi nu va mai fi iubire si e mai constructiv sa ne gasim fericirea in alte parti. Poate da masina peste noi si ramanem vaduvi inainte sa ne apara riduri. Poate barbatul ne devine alcoolic si afemeiat si atunci mai bine lasam batranetea sa il gaseasca in barul lui preferat, decat in bratele noastre.
Iubesc cand barbatul de langa mine nu imi promite nimic. Dar imi arata prin gesturile lui, prin faptele lui ca ii sunt draga si sunt centrul existentei lui.
Iubesc cand barbatul de langa mine nu imi picteaza viata impreuna peste 50 de ani, ci zi de zi imi bucura clipele si imi este alaturi.
Iubesc cand barbatul de langa mine imi inspira intrinsec incredere si sinceritate, versus sa imi povesteasca despre ele, ca niste concepte filosofice abstracte.
Da… imi place simplu… fapte inainte de vorbe, prezenta inainte de promisiuni, a-mi fi alaturi si in zilele insorite si in cele tomnatice sufleteste. Si uite asa zilele devin ani si poate o viata.
Da, am crescut in spiritul – sa ne casatorim o data si bine. Ne uitam la trecutul umanitatii si vedem ca niciodata nu a fost rata divorturilor asa mare ca acum. Cred intru totul ca am uitat sa luptam pentru ce ne dorim, deseori renuntam prea usor, alteori nici nu oferim o a doua sansa… insa, pe de alta parte, in cate casnicii de pe vremuri am fi rezistat, in zilele noastre?!
Ne place sa idealizam si sa vrem, sa vrem, sa vrem… dar pentru a avea iubire, e nevoie de daruire, dedicare, a oferi inainte de a cere, a fi inainte de a vrea de la celalalt ceva, de a trai acum si aici inainte de a vrea garantii.
Sa nu mai asteptam de la barbatii nostri
luna de pe cer si nici iubire vesnica –
mai degraba sa ne fie alaturi,
cu totul si intru totul acum si aici.
Caci e mai valoros.