“Alegerea, si nu sansa,
e cea care ne determina destinul.”
Franklin Roosevelt
Te regasesti in viata, uneori sau deseori, la rascruce de alegeri si te intrebi: “Si acum incotro?”. Viata mea, un adevarat roller coaster de alegeri, m-a gadilat aproape intotdeauna cu o pana mare de responsabilitate. Iar in aceasta gadilare nu ma puteam opri din a ma auto-chestiona pana dimineata in zori:
– “Dar, daca aleg aceasta varianta.. oare cum o sa arate viata mea peste 10 ani. Oare o sa regret?”
– “Dar, daca plec acum… ce se intampla cu tot ce am construit in viata mea? Sa plec… sa raman… sa incerc… sa explorez noi orizonturi… sau sa raman in jurul aceleiasi colibe bucurestene, sa raman la aceeasi companie… sau alaturi de aceeasi persoana?”
Cea mai dificila dintre aceste alegeri m-a surprins la finele anului trecut. Perioada de decizie o pot asemana cu un somn-nesomn intr-un boschet de zmeura, dar fara zmeura. Ca pe ace m-am zvarcolit in propriile intrebari, cautam mental argumente si contra-argumente, am scris si am rupt foi dupa foi, mi-am ascultat inima… dar cine mai intelegea ce spunea… ea… draga de ea. Si, dupa doua zile in care au trecut atatea secunde pe langa mine, dar fara sa realizez nimic din ce mi se intampla, in care am varsat un ocean de lacrimi si am ras de mine insami de inca un alt ocean, m-am oprit si mi-am spus atat:
– “Universuleeee… ma depaseste. Nu mai pot asa. Sunt ingenuncheata in acest urias nod pescaresc de optiuni, posibilitati si alegeri. Te rog, ajuta-ma sa iau decizia cea mai potrivita pentru mine. Te rog.”
In paralel, toti oamenii dragi din viata mea erau oarecum socati de cum eram, mult departe de zambetul zilnic, cu ochii semi-inlacrimati, uituca peste masura (oricum sunt), varsam toate paharele din jur (oricum le vars, dar atunci era o epopee a apei si a cafelelor varsate), umblam ca un somnambul prin propria viata. Si intr-o secunda de liniste, dupa doua zile de framantari de cozonac ale sufletului meu… am simtit raspunsul. Am simtit ca raspusul e Daaaaaaaaaaa. Plec din Romania. Din nou, a cincea oara: de trei ori in America, o data in Polonia si acum in Austria.
Au trecut deja trei ani de cand priveam melancolica in oglinda retrovizoare a masinii prea incarcate… urmele bulevardului Iuliu Maniu. Si atunci, atunci am spus in gand: La revedere si Ne vom revedea doar in vizita.
Sunt sigura ca nu sunt singura in aceasta lume mare care a simtit tot acest noian de sentimente, de amalgam de ganduri. Sunt sigura ca sunt zeci de oameni care se intreaba acum… sa plec sau sa raman. Oare cum va fi? Pentru mine aceasta calatorie este inca in plina desfasurare si, in fiecare zi, ma surprind zicandu-mi: “Ce bine ca m-am mutat! Wow, Universule, tu chiar stii sa aranjezi lucrurile intr-o ordine uimitoare!”
Ai curaj si alege cum vrei sa fie viata ta!
Ai curaj si spune Daaa sau Baaa,
Caci a nu alege… este tot o alegere!
Ma regasesc in fiecare cuvant scris de tine, doar ca eu nu ma pot exprima asa frumos. E groaznic sa fii la astfel de rascruce de alegeri. Eu tocmai m-am mutat din tara, tot in Austria , iar procesul de adaptare este inca viu. Inca ma intreb daca am luat alegerea corecta.
O sa iti scriu pe adresa de e-mail mai multe detalii. Legat de alegerea corecta, eu cred ca orice drum ne duce undeva si nu stii unde te-a condus decat atunca cand te uiti retrospectiv. Bucura-te de aceasta experienta, in toata complexitatea sentimentelor.
Iubitilor, cei mutati din locul în care ne-am nascut, cautându-ne sensul si rostul pe Planeta asta minunata cu conditiile date “din oficiu”, facem ce putem mai bine si cum stim cel mai bine în secunda data si nimic mai mult si deja asat este perfectiunea traita în Aici si Acum. What else do you want?!
Connecting the dots facem dupa câteva alegeri si ne dam seama ca a ne urma deciziile luate cu SINCERITATE PENTRU NOI si pentru nimeni altcineva ne conduce in aventura numita viata on-line TRAITA cu fiecare celula si asa ne uitam în urma (poate dintro masina încarcata) si mergem mai departe uitându-ne la unica directie ce exista: ÎNAINTE 🙂
Cata energie si pasiune degaja acest comentariu al tau, Melinda. Asa este, nimic nu se compara cu a lua decizia si de a sti in suflet ca e cea potrivita, mai ales cand vine vorba de mutat in afara tarii. Si sa avem privire atintita doar Inainte.
Uneori e putin mai dificil in viata sa fim perpetuu asa focusati si sa luam decizii atat de usor, dar sunt 100% de acord cu tine, ca aceasta metoda este cea care produce minimi torturi emotiale si sanse mari de adaptare si de succes.