Doua evenimente s-au interconectat, unul retrospectiv si unul de proiectare in viitor… care m-au facut sa privesc altfel punctul la care am ajuns acum. In viata. La cine sunt. La cine devin. La cine am fost si voi fi.
Primul este faptul ca m-am inscris la un Masterclass online, gratuit, cu Mel Robbins, intitulat “Best Decade Ever”. In dorinta mea de a ma apuca de exercitiile propuse de ea, de a scrie dorintele cele mai nebunesti pe care sa le indeplinesc in urmatorii 10 ani, am realizat ca nu e chiar asa usor pe cat pare. Asa ca m-am hotarat sa o iau invers. Sa ma straduiesc sa imi imaginez cum voi fi peste un deceniu. Am calculat rapid, mental… si matematic m-am incadrat la = 46 ani. Soc. Groaza. Soc. Iar Groaaaaza. 46. 4 ani pana la 50. 50 de ani! In general, oamenii mi se par foarte tineri la aceasta varsta. Problema interioara venea din a ma imagina pe mine acolo. Asa repede.
De doua zile nu imi revin, constientizand ca, intr-un deceniu de acum inainte, eu o sa fiu mai aproape de 50 de ani decat de tineretea pe care inca o simt in mine. E infricosator, de pe o parte. Dar, reversul medaliei este ca ma suuuper impulsioneaza sa am mai mare grija cum imi traiesc acesti ani, ce dedicare vreau sa ofer visurilor mele, cat o sa le mai aman, pe principiul: “Eh, am suficient timp!?” Cat sa mai procrastinez cu ce e mai drag sufletului meu, in invalmaseala de zi cu zi a activitatilor de rutina?
Intr-o sincronicitate extraordinara, al doilea eveniment care mi s-a intamplat, a fost faptul ca acum ceva timp eram in Bucuresti. Cu masina noastra din Viena. Noapte. Dupa ora 22:00. Pe Drumul Taberei. Luminite, liniste, bulevardul gol. Indreptandu-ma spre garsoniera de 29 de metri patrati, unde am locuit aproape un deceniu. Muzica faina in difuzor, eu nostalgica. Semafor. Langa mine – autobuzul 368. O tanara se uita la mine, eu ma uitam la ea. Si parca am fost transpusa cu 10 ani in urma. Cand eram studenta, cu cativa lei in buzunar, dar cu vise marete, mareeeete in inima. Cand mergeam zi de zi cu 368 sau 168 si imi lua mai mult de o ora sa ajung la Piata Romana la facultate si, apoi, la masterat, sau la serviciu, in Pipera. 368! Locul in care inchideam ochii si doar imi imaginam cum va arata viitorul meu. Zeci, poate sute de visuri am creat, nutrit, vizualizat, pe ruta aceea.
Si aici eram, in paralel cu o Alina din trecut. Mi-au dat lacrimile si am intrat complet intr-o stare de recunostinta, realizand ca traiesc aproape 90% din visurile ce pareau atunci, cu un deceniu in urma, doar praf de stele si imposibilitati. Am visat sa nu mai stau ingramadita intr-o camera, cu inca o colega, si sa ne chinuim sa platim intretinerea, ci la o casa cu gradina si hamac, iarba, camere luminoase si spatioase. Visam sa locuiesc in afara tarii, intr-o tara civilizata, unde sa imi depasesc constant limitele. Visam la o familie cu doi copii, armonioasa si cat mai unita. Visam sa fiu independenta financiar. Visam sa continui sa visez. Visam sa fiu fericita. Visam sa am propriul meu business. Si iata-ma, peste 10 ani. In afara de propria afacere, toate s-au indeplinit.
TRAIESC ACUM VISURILE MELE CELE MAI NEBUNESTI DE ACUM 10 ANI.
Si nici nu realizam. Chiar mai mult! In unele zile, eram chiar nerecunoscatoare, uitand sa multumesc vietii pentru aceste impliniri.
Tu cate visuri de acum 10 ani traiesti, fara sa iti dai seama? Cate?
A fost usor? Nu. Am facut zeci de sacrificii, au fost zile crunt de grele si altele extrem de frumoase, m-am impins sa mai invat un cuvant in germana, cand nu doream decat sa o injur. Am murit de frica la primul interviu in germana. Am tremurat cand am semnat primul contract de business development, cu Austrian Airlines, gandindu-ma ca am reusit asta, in germana! O casnicie cere multa intelegere, sprijin, comunicare, depasire de momente grele. Sunt clipe si clipe. Nu este intotdeauna ca in povestile cu printi si printese. Da, nu a fost usor. Nu a fost easy peasy nici dupa ce visul de a deveni prima oara mama s-a indeplinit. Trei ani de roller coaster emotional, cu un copil pe care il poreclim “Che Guevara”, nu fara motiv! O a doua sarcina, grea, grea… inca in derulare. Da, nu a fost usor. Dar a meritat fiecare secundica, fiecare cadere si ridicare, fiecare dubiu si fiecare strop de curaj, fiecare julitura in genunchi si fiecare zbor.
Visurile cer energie, dedicare, uneori sa continuam sa facem pas dupa pas. Chiar si atunci cand este greu si, mai ales, atunci cand vrem sa renuntam. Si nu vreau sa sune a indarjire sau incrancenare, dar chiar NU CRED ca ni se intampla lucruri uimitoare doar scriindu-le pe o bucatica de hartie la inceput de an nou si apoi fluierand la soare ca un greiere.
Cred cu tarie ca majoritatea schimbarilor pozitive din viata noastra incep cu: REFLECTIA. Cu cat avansam in viata, cu atat ne cimentam mai tare in pattern-urile noastre, mai pierdem din speranta si iluziile tineretii, ni se mai dilueaza curajul si fortele.
Asa ca, iata-le! Intrebarile pe care ti le propun…
…intrebarile pe care merita sa ti le adresezi la inceputul fiecarui an nou…
… sau in zilele in care simti nevoia sa iei decizii importante…
… care sa iti recalibreze perspectiva asupra ta, asupra a ceea ce ai fost, esti si doresti sa devii!
1. De ce esti cel mai mandru/a din tot ce ti s-a intamplat anul trecut?
Ia-ti cateva clipe si gandeste-te ce iti sare in inima si in constiinta, de ce si, mai ales, cum se simte?
2. Ce a fost frumos si bun in ultimele 365 de zile din viata ta?
Creierul nostru, pe cat de magic si uimitor este, mai da si rateuri. E cumva construit sa tot gaseasca nod in papura. Firele i se mai incurca si uita lucrurile uimitoare si bune care apar in calea noastra si ramane fixat pe elementele negative. Chiar le mai si repeta la infinit, transformandu-le din tantar in armasar. Cand locuiam in pesteri, ne ajuta cumva, ca sa ramanem vigilenti. Dar, in zilele moderne, doar paveaza drumul spre lipsa de incredere, tristete, depresie si sentimentul de “not enough“.
Ia o foaie de hartie si chiar noteaza ce ti s-a intamplat bine si frumos. Mic si mare. Si mediu. Ce te-a bucurat, ce te-a incantat. Ce? Sigur sunt, cauta, cauta bine!
3. Ce nu a mers atat de bine?
Si de ce? Cate dintre aceste lucruri nu s-au indeplinit din cauze externe si cate din cauze interne? Fii sincer! Guvernul, vecina, mama, prietenul reprezinta tinte usoare de invinovatire si de lepadare de propria responsabilitate, dar nu e chiar constructiv sa pasesti prea hotarat/a pe acest drum.
Cate dintre aceste experiente au fost constructive? Nu intotdeauna ne invatam lectiile. The easy way. Si atunci viata mai intervine cu cate un sut in fund. Din cate astfel de momente ai iesit sifonat si vai de capul tau si cate te-au facut mai puternic/a, curajos/a, determinat/a. Cate au produs schimbari si hotarari care e posibil sa schimbe complet directia vietii tale?
4. Ce ai invatat din tot ce ti s-a intamplat anul trecut?
Desi, in fiecare zi ar trebui sa devenim o varianta imbunatatita a noastra, hai sa fim sinceri! Asta nu se intampla in practica! Chiar din contra!
Fiecare experienta, indiferent daca e etichetata “buna” sau “rea”, ne preda lectii esentiale despre noi, despre lume, despre viata. DOAR daca o lasam. Daca suntem deschisi. Daca ne asumam responsabilitatea. Tu cum ai crescut in ultimul an? Pe ce planuri?
5. Uita-te in calendar. Uita-te unde ti-ai investit energia! Uita-te in contul bancar.
Timpul, energia si, in unele cazuri, banii cheltuiti, sunt cele mai bune resurse sa descoperi unde iti sunt prioritatile! Si ce conteaza de fapt, de faaaapt, sincer si sincer pentru tine! Doare. Doare cand iti dai seama care sunt. Mai ales daca nu sunt aliniate cu ceea ce crezi ca merita pentru tine.
Degeaba alegi sa slabesti, daca in calendarul tau nu e niciodata timp pentru sport. Daca energia ta nu a fost investita in nicio flotare sau crunch, facute pe fuga macar. Daca (optional) din contul tau nu e investit nimic in sport sau nutritie. Inseamna ca e doar vorba goala. Visuri desarte.
Uita-te unde ti-ai investit timpul, energia si, uneori sau deseori, banii. Si vei intelege.
Si acum fa invers. Alege-ti prioritatile, visurile. Investeste timp, energie si/sau bani in ele. Si iti promit ca vei vedea rezultatele dorite! Daca esti consecvent/a!
6. Ce te-a surprins in utimul an?
Iubesc citatul care spune ca: “Viata are mai multa imaginatie decat noi!”. Surprizele pot aparea in cele mai neasteptate vesminte, momente si forme. Sincronicitati, coincidente, evenimente aparent intamplatoare si lipsite de sens, informatii esentiale sau importante, mesaje… multe variante. Acelasi scop.
Si daca, totusi, la tine in viata nu au venit deloc, poate e momentul sa te intrebi cat de mult controlezi tot ce ti se intampla? Cat de mult iti doresti sa se intample exact asa cum vrei si proiectezi tu? Cat de adaptabil si flexibil esti in bratele vietii?
Ce lectii poti extrage din surprizele care s-au petrecut sau care au fost complet nevazute si sa le iei cu tine in noul an?
“Viata e fluida. Fii si tu fluid/a, odata cu ea.”
7. Ce merita sa fie lasat in urma? Alege constient la ce vrei sa renunti!
Deseori merg in padure si ma plimb cu orele singura. Mi se pare aproape vital ca, din cand in cand, sa avem conversatii sincere, autentice cu noi insine. Pot fi si dureroase. Alteori transformatoare.
Sa descoperim ce nu ne mai foloseste, ce nu mai este constructiv in viata noastra. Acesta poate reprezenta un nou punct de start in anumite domenii ale vietii noastre. De ce obiceiuri distructive te poti lepada? Ce ganduri limitative poti metamorfoza in ceva curajos? Ce pattern-uri mentale te tin prins intr-un loc si ti-ar fi mai bine daca le poti rasuci? Ce vina/blamare proiectata asupra altora o poti reinterpreta, asuma si vindeca?
Nimic nu este mai implinitor in viata decat propria schimbare. Propria redescoperire si perpetua reinventare.
8. Care au fost cei mai importanti oameni din viata ta in acest an, ce tocmai a trecut?
Prieteniile fac parte din top trei prioritati in viata mea, reprezinta un element esential in viata mea, ca aerul. Dedic mult timp, energie, suflet si parti din mine pentru ele. Nu pot concepe viata fara prieteni autentici. Cum nu o pot concepe fara dezvoltare personala si spirituala.
Am invatat, in mod dureros, ca nu toti prietenii ne vor acompania de-a lungul vietii. Iar cei care o vor face merita un loc special in sufletul nostru.
Sunt de parere ca este crucial cu cine ne petrecem timpul si viata. Influenteaza tot. TOT. De la valori, la prioritati, la obiceiuri, la modul in care privim viata. Desi nu pare, la o prima vedere. Dar o face.
Asa ca, intreaba-te, exista relatii toxice in viata ta sau demoralizatoare, care iti fac mai mult rau decat bine? Si aici nu ma refer la prietenii carora ne plangem, ne aratam ranile si ne impartasim greutatile. Acelea sunt rana pentru suflet. Ma refer la cele care au tivite invidie, rautate gratuita, lipsa de sustinere intentionata, cuvinte jignitoare, abuzuri, impunere de simt de inferioritate, narcisism excesiv, egoism fara limite… si tot asa… La acestea fac eu referire aici. Chiar vrei sa continui cu ele?
Suntem aproape 8 miliarde de oameni la nivel mondial, oameni cu care sa rezonam, care sa ne sustina cand ne e greu, sa ne traga in sus cand alunecam, cu care sa ne dezvoltam impreuna sau cu care sa radem si sa plangem 100% sigur se gasesc. Ramane doar sa ii gasim si sa ii pretuim.
9. Ce vrei sa iei cu tine in noul an?
Ce oameni, ce relatii, ce lectii, ce noi obiceiuri? Ce? Ce? Ce merita un loc in viata ta si care e aliniat cu cine doresti sa fii?
Intotdeauna aminteste-ti asta:
Acolo unde iti investesti
TIMPUL + ENERGIA + (UNEORI) BANII = acolo e VIATA ta!
Tu, unde esti?
Si unde vrei sa fii?
Articol inspirat din mai multe carti de dezvoltare personala –
preponderent Tony Robbins, T. Harv. Eker si Mel Robbins –
si de pe site-ul Damn Early Days.
Sursa foto: Gina Buliga. Intitulata “Our way to US.”