Ce te-a frapat cel mai mult cand ai pasit in Madagascar?
Ma bucur ca povestesc pentru prima oara despre o calatorie foarte dorita si asteptata cu mare drag. Am ajuns acolo si am incercat sa ma detasez de faptul ca prima impresie si prima viziune a fost un sentiment de durere puternica cand am intrat in sate. Insa sfatul unui prieten a venit la timp si mi-a spus ca ma va ajuta sa ma detasez foarte repede si sa pot trai din plin fericirea ce o traiesc ei acolo.
Am vazut adunati laolalta cei mai multi copii din viata mea, nu am vazut niciodata atatia copii, am ramas impresionata, te face cumva sa vezi mai bine felul in care esti tu in ochii lor. Este o lume fantastica, o alta lume, o lume plina de iubire si fericire simpla.
La ce te asteptai si ce ai gasit acolo?
Nu ma asteptam la mare lucru cand am plecat in Madagascar, am plecat cu un singur gand, acela de a vedea un baobab si de a simti si de a imbratisa un baobab. Aceasta a fost singura mea dorinta in momentul in care am hotarat sa plecam in Madagascar.
Dupa doua-trei zile de cand am inceput calatoria in aceasta tara extraordinara am inteles un lucru, chiar inainte sa vad baobabii, ca inima Madagascarului nu sunt baobabii, ci copiii si energia lor fantastica. Acesta este cel mai minunat sentiment regasit in aceasta lume, parca rupta din povesti. Se pare ca nu este importanta destinatia, ci calatoria in sine si bucuria calatoriei. De fiecare data se intampla acest lucru, de fiecare data traiesc calatoria cu tot sufletul si parca nu mai sunt atat de importante lucrurile ce ti le-ai dorit la inceput, pentru ca se desfasoara multe alte lucruri extraordinare pe parcurs.
Care sunt dezamagirile sau dezavantajele legate de acest loc?
Nu stiu daca este dezamagire, clar nu. Ca dezavantaj, stiam ca drumurile sunt foarte grele, in sensul ca ajungi dintr-un loc in altul cu mare dificultate, poti face 60 – 70 km in patru sau chiar cinci ore, dar nu stiu daca este un dezavantaj, poate este al nostru, al calatorilor, pentru ca nu ne permitem sa stam foarte mult timp si asta ne impiedica sa ajungem in mai multe locuri. Dar eu sunt foarte multumita pentru cele 17 zile petrecute acolo, de tot ce am vazut si ce am trait, cu siguranta sunt si alte locuri in Madagascar pe care nu le-am descoperit, dar aceasta inseamna sa lasi loc de venit si alta data.
In concluzie, nu vad nici dezamagire, nici dezavantaj… a fost o calatorie plina de povesti si de trairi intense, nu as schimba nimic in tot ceea ce am trait acolo, este una dintre cele mai frumoase experiente simtite vreodata, in viata mea de calator.
Ce este unic acolo si nu l-ai mai descoperit nicaieri?
Oriunde mergem, oriunde traim o mica parte din viata oamenilor din tarile in care calatorim… devine ceva unic. Daca ar fi sa ma gandesc, ceva unic, de neuitat a fost strigatul copiilor, care apareau, de nici eu nu stiu unde, in momentul in care opream masina pe marginea drumului – un mare WAZAAAAAAAAA-( era semnalul ca au venit oamenii albi ). Din pura salbaticie, in cateva secunde, locul stralucea in tipetele si zambetele copiilor, o bucurie pe care nu o voi uita niciodata, atata sinceritate, atata energie pozitiva nu am mai vazut nicaieri. Copiii nu cereau nimic, se bucurau sa vada oameni albi, ne analizau, nu se apropiau foarte tare ca sa nu ne deranjeze, erau momente cand simteai cum esti invaluit de o fericire maxima.
A fost unica si intalnirea cu primul baobab, pe care l-am vazut in departare si mi s-a facut un gol imens in stomac, bucuria din momentul cand am oprit masina si am fugit inainte de apus sa ma apropii de un baobab, sa il simt, sa ma bucur, pur si simplu, ca am ajuns atat de aproape, sa ii simt energia extraordinara. Dupa ce am vazut primul baobab si aproape se insera, in fata noastra parca era o pictura continua a acestor baobabi, care nu par reali, sunt pusi cu pensula unor pictori acolo – este un sentiment de nedescris, nu cred ca pot sa redau in cuvinte ce am simtit si ce am trait acolo. Mai degraba las fotografiile, pe care le-am facut in zilele cu baobabi, sa vorbeasca de la sine.
Top trei lucruri de care trebuie sa aiba grija un turistcare vrea sa viziteze Madagascarul.
Pentru linistea mea, inainte sa plec, am hotarat impreuna cu cativa din grup sa ne facem vaccin si sa cumparam Malarone, ca sa nu ne stresam la fiecare intepatura de tantar.
Alt lucru important este sa ai bagajul cat de mic posibil, pentru ca te muti din loc in loc, calatoresti cu tren, barca si masini mici.
Si cel mai important lucru cand pleci in Madagascar este sa ai bagajul full cu lucruri de daruit acolo, cum ar fi jucarii, pixuri, cosmetice, gablonturi etc. Cei de acolo se bucura intr-un mod extraordinar.
Inima Madagascarului sunt copiii, este afirmatia ta?
Daaaaa, sunt cuvinte scoase din sufletul meu inca din primele zile de cand am ajuns acolo, inainte sa vad baobabii, am stiut ca Inima Madagascarului sunt copiii si fericirea, bucuria, sinceritatea si frumusetea lor interioara. Chiar daca sunt sapte – opt copii intr-o familie, sunt cu mult bun-simt si foarte bine educati, nu stiu cum reusesc parintii, dar este minunat ce am vazut si ce am simtit acolo.
Madagascarul este foarte cunoscut prin Aleea Baobabilor, dar eu mi-am schimbat parerea imediat. Nimic nu se compara cu acel wazaaaaa al lor, cu acea energie fantastica a lor… PURE LOVE.
Daca ar fi sa reduci la 20 de cuvinte cum ai descrie experienta?
Este una dintre cele mai frumoase experiente traite in viata mea si cu siguranta nu o voi uita niciodata. MOMENTE UNICE.
Cu totii admiram pozele cu baobabi si apusuri ce te fac sa visezi. Cum e sa te plimbi printre ei?
Este MAGNIFIC si sper din tot sufletul ca am transmis un pic prin cadrele impartasite.
Cum sunt localnicii? Cum i-ai simtit?
Pfiuuuu… aici e foarte mult de povestit, dar locul in care am simtit foarte puternic oamenii a fost la sate si in minunata calatorie cu trenul. In incursiunea noastra cu trenul, o experienta foarte interesanta, la inceput am fost dezamagiti, pentru ca am avut un vagon special pentru turisti, deci nu aveam cum sa stam cu localnicii. M-am simtit un pic ciudat, dar mi-a trecut pe parcurs, pentru ca am calatorit timp de 16 ore si am oprit in 17 gari. Nici nu a contat cate ore am mers, pentru ca am intrat in euforia, bucuria copiilor din fiecare gara si asta a fost o experienta de neuitat pentru mine si nu numai, sper ca si pentru ceilalti participanti la tura. Fiecare gara imi transmitea cate ceva, au fost doua gari in care energia era foarte joasa si nici nu am vrut sa ies din tren. Dar au fost celelalte gari in care m-am incarcat cu energie pozitiva, am in suflet cateva chipuri de copii ce mi-au ramas acolo. In fiecare gara se faceau schimburi de marfuri si in fiecare gara erau altfel de schimburi, fizionomia oamenilor se schimba de la o gara la alta.
Sunt multe ganduri ce ma bombardeaza acum, in timp ce scriu, si imi aduc aminte. Asa, pentru final, ma leg de doua experiente faine din aceasta calatorie in Madagascar – faptul ca am calatorit in fata locomotivei si parca am simtit mai puternic bucuria vietii si fiecare moment. Si o alta experienta a fost calatoria cu barca timp de trei zile. Intr-o zi la 40 de grade am facut o oprire la o cascada 
unde ne-am bucurat de o priveliste si de o baie incredibile.
Viata asta este magnifica, sa o imbratisam cu tot ce ne aduce ea, sa ne bucuram de fiecare moment trait si sa pastram in suflet doar partea frumoasa a vietii!!!
Parte din proiectul “Our way to Madagascar” powered by Nikon. Mai mult poze gasiti pe pagina de facebook a Ginei Buliga.
Embrace your dreams every day…
Live your dreams !
Multumesc!
Gina