Zilele trecute eram in avion si am primit, de la calatoarea de langa mine, o bucata de hartie, pe care erau inscrise cateva cuvinte. La sfarsit era semnat: Nelson Mandela.
Am citit si recitit fiecare rand de cateva ori, pentru ca ii simteam adevarul profund plimbandu-se agale prin mine, mintea incerca sa tina pasul cu aceasta noua perspectiva, in timp ce frica si lumina dansau un tango impreuna.
“Cea mai profunda frica a noastra nu este faptul ca suntem slabi si insuficient de buni.
Teama noastra cea mai mare este ca suntem puternici dincolo de limite.
Lumina noastra, nu intunericul din noi, ne sperie cel mai tare.
Ne intrebam: “Cine sunt eu sa fiu genial, superb, talentat, fabulos?
De fapt, cine esti tu sa nu fii astfel?
Esti fiul lui Dumnezeu. Fiind mediocru nu serveste cu nimic lumii…
Ne-am nascut pentru a manifesta gloria divinitatii din noi.
Nu este doar in cativa dintre noi, este in fiecare dintre noi…
Si cand lasam lumina interioara sa straluceasca, oferim inconstient si altora sansa sa faca la fel.
Pe masura ce ne eliberam de propria frica, simpla noastra prezenta ii elibereaza si pe altii”.
Cautand pe internet, am descoperit ca aceste cuvinte nu ii apartin lui Nelson Mandela, desi sunt foarte des promovate ca fiind parte din discursul lui, dupa ce a fost ales presedinte al Africii de Sud. Ele sunt incluse in cartea “O reintoarcere la iubire”, publicata in 1989 de Marianne Williamson. Mai multe detalii puteti citi aici.
Aceasta nu m-a oprit sa le impartasesc aici, deoarece sunt extraordinare si toti cei care se mai pierd in labirintul vietii trebuie sa le citeasca si re-citeasca… pentru a sterge praful de pe lumina interioara.
“Cine sunt eu sa fiu genial, superb, talentat, fabulos?
De fapt, cine esti tu sa nu fii astfel?”
Marianne Williamson