Totul a inceput cu un email, venit de pe site. Primit de la Florin, care impreuna cu familia sa, s-a mutat in Austria si imi povestea despre experienta lui, mentionand laudativ diferite articole publicate aici. Primesc foarte des email-uri, in general cu intrebari si solicitari de ajutor, la care raspund cu drag, in timpul liber. Insa rareori, aproape niciodata, nu revin cu alte e-mail-uri, oamenii isi iau informatia si fac ce cred ca este mai bine cu ea. Florin insa e diferit. O data la cateva zile tot mai schimbam informatii, mai faceam un update la ce ne mai fac familiile, mai trimiteam cate o poza cu peisajul de vis din Viena, respectiv Hermagor, unde locuiesc ei. Luni de zile au trecut, noi tot impartasind pareri despre diferite destinatii vizitate in lumea mare, despre copii, retete, dar mai ales carti. Despre multe carti tot am vorbit.
Ne-au invitat la ei, noi pe ei la noi. Dar cumva astrele nu se aranjau. Pana intr-un weekend din aprilie 2018, cand am decis sa ma cocot in tren cu fiica mea si sa mergem in vizita, sotul fiind plecat in Romania. Prietenii mi-au zis ca am innebunit, ca daca o sa raman fara rinichi! Asta in cel mai bun caz?! Dar eu am incredere in viata. Uneori sa iti urmezi intuitia si sa faci ceva spontan se tranforma intr-o experienta si, ulterior, o amintire extraordinara.
Dupa o calatorie de peste sase ore, prin peisajele de vis (de care m-am bucurat doar pe jumatate, caci titirezul meu de copil intrase pe modul explorat) ale Austriei, am ajuns la Hermagor. Acusi e acusi! Ori rinichii, ori o sa fie tare frumos. S-a dovedit doar a fi dincolo de orice asteptare de implinitor.
Aceasta familie de romani, Florin, Irina si cei doi fii ai lor, s-au hotarat sa se mute in Austria, si-au achizitionat o casuta ca din poveste, construita in varf de deal, de unde peisajul este, efectiv, ca in documentarele Discovery Channel (poza de mai jos e facuta de mine, cu un amarat de telefon, la prima ora a diminetii). Ne-au primit in casa lor, au dat dovada de o ospitalitate fara limite, iar cele patru zile planuite alaturi de ei au fost pline de povesti, destainuiri, rasete, jocuri de societate, plimbari, admirat muntii ce te lasau hipnotizat, sfaturi si visuri.
Casa este impartita, astfel incat, cei care doresc pot inchiria pana la patru camere, cu dimensiuni intre 12 si 20 de metri patrati, renovate ca la carte. Au acces separat la bucatarie dotata modern, o sala mare cu masa de ping-pong, cu un sistem audio vrednic de a face discoteca (nu exagerez, chiar l-am incercat), o colectie mare de filme si jocuri de strategie, Darts, terasa separata de unde poti sa admiri Alpii. Paraul de langa casa te imbie la relaxare, iar leaganul din curte mi-a devenit al doilea cel mai bun prieten. Mi se pare de o mie de ori mai frumos acolo decat la orice hotel din zona! Caci e alfel, te simti ca acasa. Nu am mai vazut la nimeni sa aiba intreaga casa mochetata, uneori simti cum pasesti pe puf, e asa moale! Mmm, deja imi e dor de locul acesta! As putea sa scriu romane, dar cred ca mai bine vedeti la ei pe site o pleiada de poze graitoare si informatii suplimentare: Comfort and Views.
Dimineata si, uneori, si seara ne vizita o pisica de reclame, poreclita Ciorapel, iar gandul m-a dus direct la filmul Dansand cu lupii, care tare imi mai este la suflet. Are o fata de milioane, iar Ariana nu stia cum sa ajunga la ea mai repede sa o smotoceasca. Dar e si desteapta pe deasupra, a fugit cat colo cand a vazut maini de copil de un an, cred ca stia ea cumva ca nu are cum sa fie de bine!
Hermagor – Pressegger See este un oras mic, dar cochet in inima Carinthiei. Este la o aruncatura de bat de Italia, Slovenia, Germania. La doar 3 km se afla statiunea de ski Nassfeld, unul din resorturile de schi aflate in top 10 in Austria. Cu ajutorul instalatiilor de transport pe cablu (Millennium-Express) se poate ajunge pe creasta situata la o altitudine de 1919 m, unde se dezvaluie privirilor o priveliste superba, unica, atat catre Italia, cat si catre Austria. Despre Nassfeld iarna… eu am ramas acaparata de minunatiile vazute de pe munte, care se pot observa aici, surprinse cu camerele video ale resort-ului de schi. Sezonul rece este al impatimitilor de sporturi de iarna. Se schiaza pe zeci de partii de toate gradele de dificultate. Ce e unic in zona este transformarea lacului in patinoar, dar nu unul de te invarti in cerc, ci unul pe care poti sa te “plimbi pe patine” ca pe bulevard, kilometri intregi. Se fac si concursuri speciale uneori, renumite in toata Europa.
Vara vine in desaga cu drumetii montane, stranduri, Aventura Park, calarie, golf pe terenuri imense, coborare de pe munte cu Pendolino (nebunie curata pentru copii! Si pentru unii adulti, garantat!) si multe altele, de nu iti dai seama cand trece timpul.
La doar cativa kilometri de ei, am vizitat cel mai cald lac montan din Austria – Presseger See. Si nu doar atat, dar are apa de calitatea apei potabile, asa ca este numai buna si de baut. As reveni aici in vara sa se balaceasca si Ariana in voie. Ne-am plimbat prin orasele de munte, am traversat paduri ce te imbie la trasee de hiking montan, iar aerul… Oh! De as putea sa pun aici o mostra cu mirosul parfumului de padure dupa ploaie, combinat cu puritatea aerului de munte, as face-o! E de nedescris.
Mai jos sunt cateva repere despre cum poate fi explorata zona, desi eu m-as duce acolo si nu as mai pleca.
Am plecat cu inima pe jumatate, as mai fi stat, acolo, pe leagan, cu o cafea delicioasa in mana, povestind despre Australii, Americi de Sud, despre viata si alegeri, despre familii si iubire, despre copii si cum sa ii cresti frumos, lasand paraul sa ma linisteasca si admirand magnolia mamut, ce tocmai dadea sa infloreasca. 
Dar asa e viata, mai vii, mai si pleci.
Iar la momentul potrivit te mai si intorci.