Nu, nu este un film nou. Nu, nu este un film de Hollywood. Nu, nu este un film cu efecte speciale moderne.
Insa, ce este cu siguranta, este un film fila de istorie, care iti prezinta un oras, care a fost perla Germaniei, cu cea mai frumoasa arhitectura vazuta vreodata, si care a devenit o ruina in doar 23 de minute.
Bombardamentul a fost planuit si realizat de Aliati (America si Anglia), la comanda lui Arthur Harris “The Bucher” (macelarul), avandu-l ca papusar principal pe Winston Churchill. Orasul saxon nu era un punct strategic pe harta razboiului si, de aceea, se considera protejat. Gazduia peste 630.000 de locuitori la acea vreme, precum si multi refugiati de razboi.
Totul s-a petrecut intre 13 si 15 februarie 1945, in raiduri consecutive, menite sa faca praf si pulbere intreg orasul, ca mesaj direct pentru Hitler, ca sa inteleaga ca Aliatii sunt puternici. Primul raid a durat doar 23 de minute, dar a distrus aproape complet orasul. La ora 21:39, sirenele din Dresda au declansat alarma de bombardament. Aproximativ 3.000 de bombe grele, 250 de bombe incendiare si 400.000 de proiectile explozive de mare putere au fost lansate asupra “Florentei de pe Elba”, asa cum era cunoscut orasul la nivel mondial – datorita bogatiei de opere de arta, muzee, de colectii unice in lume si, mai ales, a bijuteriilor sale arhitectonice.
Centrul Dresdei era, ad literam, in flacari. Incendiul, fara precedent, era atat de puternic, incat se zarea de la o distanta de peste 320 de kilometri si o altitudine de peste 6.700 m, dupa cum relateaza pilotii britanici. Mai mult decat atat, incerc sa imi imaginez, dar nu reusesc, acel faimos “uragan de foc”care s-a iscat in oras, ca o tornada imensa care mistuia tot in calea sa si care a ridicat temperatura aerului la aproape 1.000 de grade Celsius! 1.000!
Se estimeaza ca in total, in cele doua zile, au fost aruncate asupra orasului peste 950 de tone de bombe explozive si peste 293 de tone de bombe incendiare. Macel.
Am fost in Dresda acum cativa ani, in plina vara, si am nimerit, din pura coincidenta, chiar de ziua nationala a orasului. Am savurat o cafea in piata centrala, unde un muzician canta la un pian pozitionat chiar in mijlocul pietii. Imi aduc aminte si acum, cu o claritate uimitoare, cat de mult m-a impresionat acel concert de pian. Cum ne-am plimbat cu orele prin oras, admirand arhitectura superba (restaurata dupa razboi doar partial), nestiind aproape nimic despre bombardamentul crunt intamplat in 1945, care a ras de pe fata pamantului 90% din citadela de altadata.
Acusi, revenind la filmul Dresda – este o combinatie foarte reusita intre poveste de dragoste, curaj, elemente istorice si detalii reale, refacute dupa fapte concrete. Despre disperare, dar si reusita. Despre iubire, dar si pierdere. Despre vechi si nou, dusman – prieten, inima – ratiune.
Desi are doar 6,6 pe IMDb, mie mi-a placut foarte mult. Are doua parti si este o productie germana. Daca ti-au placut filme istorice ca Pearl Harbour – nota 6,2 pe IMDb, Hacksaw Ridge – 8,1 pe IMDb, The Imitation Game – nota 8 pe IMDb, The Red Barron – 6,6 pe IMDb, Flyboys – 6,5 pe IMDb… atunci banuiesc ca o sa te fascineze si acesta.
Cutremurator.