Nici nu a apucat genericul de final sa ruleze, si eu deja tastam primele cuvinte din acest articol. Pentru ca acest film e IMPRESIONANT! Jur ca nu exagerez!
Firea mea extravertita simte nevoia sa roiasca acum prin camera, sa rumege mai lesne informatiile, sa “dig in” toate aspectele din aceasta ecranizare. Dar nu pot, pentru ca innebunesc daca nu scriu repede noianul de emotii ce ma traverseaza.
Nu am mai vazut un film asa bun de la The Great Debaters sau Schindler’s list sau The Shawshank Redemption.
Imi e si frica sa intru in descrierea lui, pentru ca, initial, era cat pe ce sa nu ma uit la el. Parea greu, cautam ceva usor, asa… de noapte tarzie, cand iti doarme copilul si tu esti 99% epuizat dupa zile intregi de viroza. Nu a mea, ci a prichindelului. Si cand colo, dau de acest film, care este atat de “empowering“, inspirational si motivant in asa masura incat am acusi energie sa alerg un semimaraton.
Atat mai zic… de urmarit! Si sa ne readucem aminte ca lupta pentru visurile noastre nu e niciodata pierduta. Vocea pentru bine si dreptate merita sa fie cea care se aude la final. Amazing Grace, un film din 2006 (cum oare l-oi fi ratat atatia ani?), cu o nota de 7,5 pe IMDb. Anglia, 1797, William Wilbeforce, intoarcerea unei file din 
istoria omenirii, poveste adevarata. Pacat de trailer, de aproape toate imaginile de promovare… nu ii fac cinste deloc.
Un film despre sclavism, o parte din istoria noastra, gri si rece, care pare de neimaginat in zilele noastre. Despre cum un om cu o VIZIUNE a schimbat o natiune… si… intreaga lume.
Cu totii avem un “soul calling“, daca am avea taria sa luptam macar o frantura in plus in aceasta directie… oh, ce lume frumoasa ar fi!
Va rog… vizionati-l. Nu va va lasa nemiscati. Garantat! 100% money-back-guarantee :).
“Amazing grace! How sweet the sound
That saved a wretch like me!
I once was lost, but now am found;
Was blind, but now I see,
Was blind, but now I see.”