Cand ma uit la oameni imi place sa imi imaginez ca fiecare este ca un diamant. Fiecare in unicitatea lui are o culoare, o forma, o caracteristica speciala, tarie intr-o cantitate mai mare sau nu. Iar viata, oamenii, experientele, trairile, dezamagirile si momentele dificile ne sculpteaza cu tact, ne slefuiesc intr-o nestemata cu mai multe fatete. Iar cu cat avem mai multe fatete de complexitate, cu atat ar putea lumina sa straluceasca mai intens prin noi.
Insa deseori in viata, oamenii ne percep prin prisma unei singure fatete si ne catalogheaza ca fiind doar astfel. Dar noi nu suntem doar, ci mai ales si altfel.
De aceea mi se pare esential ca in interactiunile noastre, in prieteniile legate si iubirile dezlegate… unele pentru un strop de timp, altele pentru o viata… sa ne deschidem in a cauta si vedea intregul diamant si sa nu ne incapatanam sa credem ca e vorba doar de o fateta.
Nu este o sarcina usoara, pentru ca, prin fiecare latura slefuita, lumina se reflecta diferit. Iar uneori astfel de lumini pun accentul pe elemente care ne deranjeaza, ne dor, ne zgarie, ne urla in privire. Poate, cu atat mai mult, atunci e momentul potrivit sa dezlantuim acceptarea si iubirea celuilalt… in toata complexitatea lui, cu calitati si defecte, cu minusuri si plusuri, cu bune si rele.
O sa vrem sa revenim la locsorul nostru cunoscut din acea persoana si sa ne bucuram de confortul iluzoriu ca nu se va schimba. Dar timpul si viata ne transforma si singura certitudine este schimbarea. Asa ca, mai bine o imbratisam de la inceput.
“Oamenii nu se opun schimbarii,
ci ideii de a fi schimbati.”
Victor Martin