Intrarea in 2016 s-a intamplat la 25 de grade, stand pe jos, pe strada, pe geaca mea de blugi, in mijlocul Ho Chi Minh-ului. O sticla de sampanie imi sedea in poala, iar alaturi de mine mai erau zeci, poate sute de mii de vietnamezi fericiti, popositi si ei pe trotuare. Au inceput focurile de artificii, pe malul raului si un noian de chiote asiatice de fericire s-au pravalit peste mine. Uitasem ca te poti bucura intr-atat de mult de focurile de artificii.
Calatoria a continut intens si zi de zi, atat sufletul, intuitia, cat si mintea trebaluiau sarguincios in a descoperi ce imi doresc cu adevarat in 2016. In fiecare an imi scriu New Years Resolution, in diferite forme si lungimi. Am un intreg glosar cu toata colectia de foi si dorinte, incepand inca din 2009. Intr-un an am avut 24 de pagini A4, scrise la calculator, pline cu obiective, visuri si planuri. In alt an am avut zeci de post-ituri colorate lipite pe perete, fiecare purtand cu sine o dorinta. Anul trecut am avut doar una: sa ma bucur din plin de viata.
Asa ca, anul acesta, mi-am creionat aceeasi dorinta initiala, de a-mi urma entuziasmul, de a face ceea ce imi aduce bucurie, alaturi de cateva dorinte ce ma ard si nu imi dau pace, pe sase planuri diferite ale vietii mele: sanatate, familie, profesie, placerea de a scrie, dezvoltare personala (include si aprofundarea a doua limbi straine) si calatorii, bineinteles 🙂
In paralel cu acest proces citeam “De la idee la bani”, cartea scrisa de Napoleon Hill, in 1937. E a cincea oara cand o recitesc si de fiecare data ma surprinde. V-o recomand, e ca lemnul pentru foc pentru motivatie si determinare.
Zi de zi, mai ales dimineata si seara imi repet dorintele cu voce tare sau in gand, in timp ce dansez sau stau linistita in pat. Uneori ma uit in oglinda in ochii mei si mi le repet, le simt, le traiesc. Stiu si am increderea totala si deplina ca se vor indeplini. Nu ma opresc pana nu prind contur, caci stiu ca sunt parte din mine si mi-au izvorat din suflet. Sunt dorinte care nu ingradesc libertatea nimanui, nu depind de nimeni altcineva decat de mine sa se creioneze in viata mea, sunt bune si pline de sens… asa ca stiu ca Universul ma va sustine intru indeplinire.
Din cauza diferentei de fus orar ma trezesc in fiecare zi intre patru si sase dimineata. Visam sa reusesc sa fac asta de ani de zile, dar intotdeauna preferam sa mai motai una, doua ore inainte de a porni spre serviciu. Asa ca, acum am cateva ore doar pentru mine, sa imi repet si mai acatarii visurile, sa mi se impregneze in simturi, subconstient, energie, ganduri si viziune. Am timp sa fac sport, sa admir rasaritul inghetat, in timp ce sorb un ceai cald. E absolut minunat sa te poti trezi energic la aceste ore! Sper sa ma tina acest obicei de trezit devreme, imi place tare mult.
Revenind la oile noastre, adica motivatia. Ma intreaba lumea de unde am atata motivatie, chef de viata si energie sa fac toate cele ce mi le doresc, sa am timp de familie, de serviciu full-time, de cel putin patru proiecte personale in paralel, de invatat doua limbi straine in acelasi timp, de mers la sala de cateva ori pe saptamana, de scris, de calatorit, s.a.m.d. Ei bine, eu cred ca atunci cand esti bucurie si iti urmezi entuziasmul, acesta creste si te motiveaza sa continui, te determina sa gasesti resurse, te impulsioneaza sa faci pasi si iar pasi. Cu cat cobori pe spirala lipsei de energie, de bucurie, de viziune, determinare cu atat mai gol esti de chef, de entuziasm. Ori urci pe aceasta spirala, facand ceea ce faci cu placere, fie cobori vertiginos la vale.
Anul acesta ma simt ca un tren de mare viteza, cu o motivatie dincolo de sfarsitul tuturor galaxiilor, cu o certitudine ca visurile imi vor deveni aliat in realitate curand. De ce? Pentru ca totul tine doar de mine! Depinde de mine daca renunt sau nu, daca ma trezesc devreme sau nu, daca aleg scuze sau solutii, daca aleg sa caut nod in papura sau nu ma las oprita din drum de nimeni si nimic, daca maresc sau scad ritmul.
In fiecare zi imi repet si cred asta cu toata convingerea: ori gasim scuze, ori gasim solutii! Nu sunt simple cuvinte, gandeste-te la ele, infiltreaza-le in propriul tau sistem, rumega-le, aplica-le! Lumea e plina de autobiografii cu dovezi ca asa este. Arata-mi un om si iti pot spune dintr-o privire daca e scuzar sau solutionar (dap, le-am inventat acum, la 4:30 dimineata).
Asa ca, pasii spre a indeplini ceea ce iti doresti sunt simpli. Nu e niciun secret! Nu mai cauta! Dar intrebarea este… vei aplica acesti pasi simpli? Caci asta determina diferenta intre scuzari si solutionari: unii se invart in jurul cozii, altii aplica!
1. Pune pe hartie visurile, dorintele, obiectivele, unde doresti sa ajungi sau ce doresti sa devii. Neaparat in scris!
2. Fa un plan succint cu data pana cand vrei sa se indeplineasca (extrem de important) si pasi generali pe care sa ii intreprinzi.
3. Zi de zi, mai ales dimineata la trezire sau seara la culcare, repeta pe scurt ceea ce iti doresti. Nu gandurile si nici cuvintele nu fac diferenta, ci EMOTIA! Ceea ce trezeste in tine! Asa ca, hai, cu pathos, cu insufletire, cu ferventa! Vorbeste despre ele cu tine insuti, cu natura, cu oglinda, cu aerul din camera… ia-ti visurile zilnic cu tine, in inima si ganduri.
4. Daca o solutie nu merge, nu renunta, ci cauta alte metode de a le indeplini. E usor sa lepadam planurile dupa un numar de refuzuri sau nu-uri. Mie mi se pare ca fix acolo e granita intre cei ce renunta si cei ce reusesc. Cand e primul platou de greu sau de demotivare, regrupeaza-te, da-ti doua palme, roaga un amic sa te sustina cu vorbe de sprijin… dar nu renunta.
Marturisesc ca am o viata normala pentru un om, nu in fiecare clipa a zilei simt inflacarare si o bucurie ce se revarsa in mine. Am clipe grele si eu, am zile cand plang, altele, cand proiecte importante imi sunt refuzate (e imposibil sa nu ajungi aici cand lucrezi in vanzari), cand imi vine sa o iau la fuga si sa ma mai opresc pe celalalt meridian. Dar tocmai aici este punctul de cotitura. Sa faci o pirueta si sa iesi din aceasta stare, sa te duci la culcare si sa iti promiti ca atunci cand te trezesti esti ca nou, sa cauti resurse de a continua cand usa ti se tranteste in nas. Nimeni nu are o viata perfecta, nimeni nu e fericit incontinuu… cu totii avem demonii nostri, momente de neincredere, clipe de lipsa de incredere, nefericire si greu. Nu esti singurul! Dar secretul consta in a continua… sa pasesti spre ceea ce iti aduce entuziasm. Sau sa faci ceea ce faci cu entuziasm! Daca tot faci ceva, pune suflet acolo, fii prezent, incearca sa faci acel lucru extrem de bine… si chiar si aceasta mica schimbare va produce efecte vizibile in viata ta.
E tare simplu
Ori gasim scuze, ori gasim solutii!
Tu ce esti: scuzar sau solutionar?
Doar de tine depinde, inceteaza sa te mai uiti in jur!