Aud deseori oameni care regreta relatiile in care au fost, neaga sentimentele pe care le-au trait, vorbesc urat despre oamenii care, intr-un timp, erau centrul universului lor, care, dupa un divort, arunca noroi si oua in cei cu care si-au impartit destinul si copiii, ii reneaga pe parintii lor, asa cum sunt ei, cu bune cu rele, dar care totusi le-au dat viata, care regreta iubiri, slujbe, orase, decizii.
Dar, fiecare din acestea, alaturi de multe altele, ne-au ajutat pe noi sa ne transformam in ceea ce suntem astazi. Au marcat pe harta vietii noastre traseul fiintei ce tocmai a prins contur si care se tot metamorfozeaza cu fiecare respiratie. Si atunci, de ce sa le negam, sa le renegam, sa le maturam din calea noastra ca si cand nu ar fi fost? Da, unele dor. Da, unele sunt triste. Da, unele au dus la dezamagiri. Da, unele au fost extrem de fericite si diafane. Da, altele ustura. Si durerea are rolul ei in noi. Oare, pe diamant nu il doare sa se simta taiat, bucatit, slefuit? Dar, altfel ar fi doar o masa semi-translucida, fara stralucire si unicitate.
La fel si noi, oamenii. Asa ca, din respect pentru tine insuti, cel de azi, onoreaza-ti trecutul, cu tot ce a adus el pana acum pe umeri. A tesut in viata ta un labirint de experiente, a cusut tivuri la capitole ce trebuiau sa se incheie, a intors foaia cartii ce iti e destinat sa o scrii, pentru a ajunge la un nou capitol.
Iarta si iarta-te!
Iubeste si iubeste-te!
Respecta si respecta-te!
Traieste frumos, om frumos!