A venit sotul meu zilele trecute si mi-a spus: “Alina, am primit aceasta cartulie cadou si mi s-a spus ca este extraordinara. E in germana, dar e mica si cica se citeste intr-o singura zi. Vrei sa o citesti tu prima?”. Raspunsul a fost clar – da – si, Slava cerurilor!, nu a ajuns pe noptiera, care pare ca o sa fie sufocata in curand de teancul de carti (toate incepute) pe care tot doresc sa le citesc. Dar momentan, cu un bebe prin viata, au cazut lamentabil pe locul doi, dupa somn!
In aceasta carte, intitulata “Das Café am Rande de Welt” (Cafeneaua de la capatul lumii), scrisa de John Strelecky, am descoperit urmatoarea povestioara simpla, pe care nu o scriu aici ca citat, ci o povestesc, asa cum mi-o amintesc eu.
Era vorba despre o tipa, care, fiind in vacanta in Hawaii, s-a hotarat sa faca snorkeling in ocean. La un moment dat, a vazut o broasca testoasa mare si a inceput sa inoate dupa ea, complet fascinata, caci era prima pe care o vedea in viata ei, asa libera in natura. Dar, dupa cateva minute, nu a mai reusit sa tina ritmul cu broasca testoasa si aceasta s-a facut nevazuta in largul oceanului, lasand-o pe cea care povesteste cu gustul amar ca nu a reusit, nici macar zece minute, sa urmeze o broasca testoasa. Desi avea labe speciale de inot si se considera chiar o buna inotatoare. A doua zi a luat-o de la capat, s-a dus in acelasi punct al oceanului si a asteptat o noua intalnire cu prietena ei. La un moment dat, a vazut o broasca testoasa inotand, alta decat in ziua precedenta, mai mica, si s-a gandit ca acesteia sigur ii vine de hac si o sa o poata urmari mai mult, sa vada ce face. Dar mare i-a fost surprinderea si, iarasi, dezamagirea, cand a pierdut-o si pe aceasta din vedere, incercand sa o urmeze inotand de ici-colo si obosind mult prea repede. A iesit la mal si s-a tot gandit cum e posibil asa ceva?!
A reflectat si a tot reflectat si a ajuns la o concluzie care i-a schimbat intreaga viata dupa aceea. A realizat ca si-a consumat intreaga energie inotand complet haotic, tinandu-se dupa broasca testoasa, fara sa tina cont de valurile oceanului. In timp ce broasca testoasa, atunci cand veneau valurile spre plaja doar isi pastra pozitia, dand din inotatoare putin, iar atunci cand curentii oceanului trageau totul inspre departari si orizont, intra in viteza maxima si inainta odata data cu valul. In acest fel isi pastra energia pentru momentul cand era nevoie de intreaga forta pentru momentul cand natura se misca in ritmurile ei.
Personajul cartii povesteste ca, in acest punct, a inteles ca aceasta este o lectie fantastica pentru viata noastra de zi cu zi. Mult prea des, mai precis mai tot timpul, ne epuizam facand lucruri care nu sunt atat de importante si, cand vine vremea sa “punem osul” la ceea ce conteaza cu adevarat, nu mai avem energie sau timp. Eram in masina, in vacanta prin Toscana, in timp ce rasfoiam aceste cuvinte printre meandrele propriului sine si intr-adevar asa este.
Extrapolez aceasta poveste la visuri, la care tot revin, obsesiv. Daca avem un vis intr-un an, dar noi zile dupa zile, luni dupa luni le petrecem afundati in viata cotidiana, ne vom trezi la sfarsitul acestui an cu visul in buzunar, impachetat bine pe bucatica de hartie pe care l-am scris, cu maaare aplomb, la inceputul anului. Si e normal sa fie asa, caci consumandu-ne benzina pe strazi laturalnice, ba la dreapta, ba la stanga, nu vom mai avea suficienta putere sa ne atingem destinatia finala.
Practic, acum! Chiar foarte practic. Si de preferat ACUM, nu altcandva. Ia un vis, o dorinta, ceva ce doresti sa realizezi. Mult. Intens. Si dedica-i doar 10-15 minute in fiecare zi! Cu siguranta vei ajunge mult mai departe in indeplinirea lui, decat daca il lasi pentru cand ai timp, pentru cand se poticnesc constelatiile in aranjamente divine etc.
Eu, de cativa ani, am pe New Years Resolution List, sa revin la o forma fit a corpului meu, in care sa ma simt bine… uite, doar asa eu cu mine insami. Iar dupa o sarcina si o nastere, cu atat mai mult e de dorit! Daca pana acum saream zilele in care trebuia sa fac exercitii ca de ciuma si ma tot infofoleam in motive, cum sa fac sa mai sar peste exercitii, mi-am zis GATA! Chiar GATA! Tu, Alina, gata si acum la treaba! Cu broasca asta testoasa in minte nu exista zi sa nu fac exercitii. Poate uneori nu sunt multe, alteori nu sunt asa intense, altcandva nu sunt asa strasnice… dar, zi de zi, le fac. Si asta conteaza mai mult!
Era la inceputul lui aprilie cand a dat broasca testoasa peste mine, pana in decembrie sunt curioasa ce se intampla cu corpul meu. Cu siguranta mai mult decat s-a desfasurat in anii trecuti, cand scrijeleam plina de mandrie cum si ce voi face eu pentru silueta de vis. Poate pana in decembrie nu o sa fie chiar ce visez eu, dar cu siguranta va fi o varianta imbunatatita a ceea ce e acum prezent. Si nu o fac pentru ca sunt nemultumita de prezent, ci pentru ca imi doresc mai frumos, mai implinitor, mai sanatos. Am multe visuri in plan pentru anul acesta, dar am ales pentru mine insami ceva ce pot implini cu un nou-nascut in brate si ceva ce in decembrie pot “cuantifica” si masura mai usor.
Tu? Acum? Ce alegi sa faci zi de zi pentru tine? Unde vrei sa ajungi in sase luni, un an, poate, sau chiar cinci ani? Cate minute pe zi esti dispus sa investesti in asta?
Da! Acum! Tu! Ia o decizie! Ia broasca asta testoasa ca exemplu si trezeste-te cu ea in minte… si fa! Fa ce vrei sa faci! Devin-o ce visezi sa devii! Mergi odata cu valul, cand e vorba de timp pentru tine! Nu il mai irosi pe nimicuri, precum facebook, activitati neproductive, oameni sorbitori de energie sau timp etc.
PS: Nimeni nu o va face in locul tau! Nici acum, nici prea curand, niciodata!
“Lucrurile pe care le facem din când în când nu ne conturează viaţa,
ci lucrurile pe care le facem în mod constant.”
Anthony Robbins