Nu mica mi-a fost mirarea cand am realizat ca am rezervat camera de hotel din Mostar intr-un muzeu! Otoman! Da, cea mai veche casa otomana din Bosnia si Herzegovina!
Cum am reusit o asemenea isprava? Aici am scris despre cum m-a dus pe mine viata in Bosnia, desi nu o aveam pe lista locurilor de vizitat in viata asta de om. Dar, dupa ce m-am trezit cu biletele de avion sub perna, m-am apucat sarguincios sa caut cazare in Sarajevo si in Mostar.
Pentru ca urma sa calatorim cu un bebe mic de sase luni, am dedicat multe ore internetului, citind comentarii si incercand sa fac cea mai buna alegere, cat sa ramana de neuitat. Majoritatea cazarilor din Mostar, gasite pe booking erau centrale, unele chiar cu vedere la pod, dar din pacate era galagie multa noaptea, pentru ca centrul este plin de viata dupa apus!
Din intamplare am gasit o casa, la 10 minute de centru, care parea altfel – se cheama Muslibegovic House. Abia cand am ajuns acolo si am discutat cu gazdele despre ea, am descoperit ca este una din cele doua case traditionale otomane ramase intacte in intreaga Bosnie si Herzegovina (daca nu chiar Europa). Intre timp a devenit Monument National Bosniac, cu acte care sa o dovedeasca.
Construita in secolul XVII in stil otoman, pastreaza intacta atat forma, cat si mobilierul si decoratiunile de atunci. Iti arata cum era viata nobilimii otomane acum cateva sute de ani… iar interiorul, conservat in totalitate, te transpune intr-o alta lume. Veche si plina de istorie, dar totusi calda si primitoare, ca intr-un camin plin de iubire.
Casa, transmisa din generatie in generatie, a ajuns la a 9-a insiruire familiala, un domn tare simpatic, la peste 60 de ani, pe care am avut onoarea sa il cunoastem, caci inca locuieste acolo, si cu care savurat un vin regal (nu prea bun, dar nu i-am spus) impreuna.
De cand intri in curte, simti ca e un alt taram. Pavata cu bolovani de rau in forme geometrice, care din pacate sunt extrem de inconfortabile, curtea are un sarm aparte, caci iti deschide orizontul catre casa superba, precum si catre constructiile anexe.
Umbrarul curtii este creat dintr-un arbore de kiwi, care seamana izbitor de bine cu vita noastra de vie, vechi de peste 70 de ani, cocotat peste doua coloane romane. In fiecare seara, dupa ora de somn a copilului, ne tolaneam pe banca confortabila, decorata cu perne generoase cu imprimeuri bosniace, sub kiwi-ul romantic, adulmecand vara din aer si fericirea din suflet.
Ne-am descaltat la intrare si prima incapere, holul, ne-a dezvaluit cum se manca pe vremuri, cum aratau straiele de sarbatoare, precum si cum aratau cartile scrise in persana, araba si turca si cum e sa privesti o sabie de o valoare mai mare decat un apartament in Bucuresti. La etaj, ne-am relaxat pe divanele intinse pe 3 laturi ale incaperii, locul unde se adunau doar barbatii, ne-am amuzat incercand straie traditionale otomane, de zi cu zi, si ne imaginam cum pufaiau din pipa otomanii.
Am admirat documente scrise caligrafic, cu litere si simboluri otomane, de o raritate ce mai gasesti doar la biblioteci. De asemenea, am mai aflat ca femeia, dupa ce nastea, statea doar ea si copilul intr-o incapere pentru 40 de zile, dormeau pe jos, langa o vatra traditionala si aveau chiar si un loc unde sa se imbaieze. Divanul femeilor, aflat la etajul doi, mi-a fost loc de scris si de citit, acolo se simte inca prezenta stramosilor in aer.
Camera noastra, aflata la parter, ne-a bucurat privirea cu un pat cu baldachin si divane visinii de jur imprejur. Desi spatiul era destul de stramt si era nevoie de ceva miscari de balerina sa faci dus, ne-am simtit nemaipomenit si am dormit ca in bratele mamei, dusa! Are toate facilitatile moderne, de la aer conditionat, internet, televizor si ce mai e nevoie.
Gazdele sunt de o prietenie fara cusur si ne-au povestit atat de multe despre cum era pe vremuri, despre obiceiuri otomane, despre detalii din culise ale tarii, ale casei, ale familiei in particular si ale otomanilor, in general, incat nu cred ca voi uita vreodata experienta.
Recomand din toata inima! Nu stiu unde si cand o sa mai am sansa sa ma simt parte dintr-un trecut, pe care, desi nu sunt inrudita, sa il simt curgand prin mine, odata cu fericirea linistita a serilor sub kiwi-ul desenat caligrafic.