V-ati intrebat vreodata, cum ar fi… daca atunci cand ne-am uita in oglinda, in loc de fizic ne-am vedea caracterul?
Ti-ar mai placea ce vezi? Este o reflexie prietenoasa in oglinda sau una plina de resentimente si emotii refulate?
Te-ar incanta sa privesti mai mult de o secunda la frumusetea caracterului tau sau ti-ai intoarce privirea din fata rautatilor impregante in el si de la bunatatea ofilita prin colturi?
Te-ai bucura sa stai cu al tau caracter de vorba sau te dor cuvintele lui, te biciuie privirea lui invidioasa, te arde furia ascunsa in el?
Te-ai delecta cu un strop din culorile pastelate ale caracterului tau sau e plin de nori negri si vant cenusiu?
Simti ca ai aduce o contributie in bine, lasand acest caracter slobod in lume sau te-ai teme ca, la prima ocazie, va rani pe cineva si nici macar nu ar observa sau pasa?
Ar mai fi nevoie de tone de machiaj special pentru caracter, pentru a-l face “perfect”, inainte de intalnirea cu alti oameni… sau l-ai lasa asa liber si autentic, cum este el?
Cum ar fi…
daca de maine caracterul ar lua locul fetei?
Ce ai schimba la tine?
Ce ai imbunatati?
Ce ai infrumuseta cu iubire si bunatate?
Ce parte din tine ai aroma cu parfumul traitului intru implinire?
Ce sentimente negative ai matura, ca sa lasi locul altora,
mai inaltatoare?
Cum ar fi…