Acest articol e o fantezie, o rasturnare de perspectiva, in incercarea de a intortochea caile stiute cu unele imaginate.
Sa ne imaginam ca, aici, pe pamant, se afla si Iadul si Raiul, deopotriva. Si nu sunt locuri unde sa platesti intrare, nu sunt porti unde sunt catastife cu liste, nu sunt cazane cu smoala si nici furci, nici norisori pufosi si cantece de ingerasi. Daca iadul si raiul ar fi lumi interioare, ar fi sentimente, reactii si actiuni, ar fi decizii si ganduri, ar fi calatorii inspre sine?
Si daca… traim zi de zi in Iad si in Rai. Si daca in noi, sunt, deopotriva, si Iadul si Raiul?
Daca Raiul e acel loc, in care recunostinta prinde forma de nori din vata de zahar, sentimentele de iubire, compasiune si atentie ar avea chip de ingeri, daca labirintul launtric de empatie si intrajutorare ar fi ca padurea Edenului, plina de culori? Daca eu sunt deja in Rai cand sunt conectata cu mine si cu cei din jurul meu, cand caut partea plina a vietii si traiesc… asa simplu, in bucurie, ziua?
Daca Iadul e acel loc, in care rautatea, mojicia si minciuna colcaie intr-un cazan, daca razbunarea si invidia ar fi doua coarne si o coada, daca dorinta de jigni si a face rau celor din jur parjoleste ca focul, daca lacomia si zgarcenia ar chicoti cu voci baritonale?
Daca pacatele nu se inregistreaza pe o lista, undeva in ceruri, si nici nu se absolva cu doua vorbe in confesional? Daca pacatele sunt doar cuvintele, gandurile, emotiile si comportamentul tau intoarse toate catre tine insati/insuti, ca un bumerang? Daca ce nutresti te afecteaza pe tine, de fapt?
Daca am putea sa alegem sa traim Raiul interior in fiecare secunda? Sa fim fericiti si recunoscatori pentru ca astazi am mai primit un dar: doi ochi pe care sa ii deschidem?
Daca am putea sa alegem Iadul interior in fiecare secunda? Sa ne afundam intr-o energie mlastinoasa de sentimente nocive, sa aruncam ganduri negre pe toti cei din jurul nostru… care se vor intoarce la noi, cu o exactitate uimitoare?
Daca am putea sa alegem… zi de zi… tu, ce ai alege?
Si daca totusi, la sfarsitul calatoriei… aceasta fantezie se dovedeste reala… tu, ce alegi sa traiesti in viata ta? Raiul sau Iadul interior?
Cum ar fi daca,
dupa ce vei muri,
Dumnezeu te va intreba
“Ei, si cum a fost in Rai?”
Wow, ce perspectiva! Nu m-am gandit niciodata la asa ceva si este intr-adevar uimitor!