Sunt innebunita dupa masaj. Mi-as putea petrece ore, zile intregi… la sedintele de masaj.
In 2009, ianuarie, am primit de la viata, in dar, cel mai uimitor masaj din viata mea, la ashram-ul Osho Nisarga, din Dharamsala, India.
In primul rand m-a surprins, extrem de placut, ritualul dinaintea sedintei efective de masaj.
1. „Abigail – Love”, maseurul, mi-a explicat ca aceasta nu este o sedinta de masaj obisnuita, ci o Terapie prin Iubire, atat a corpului, cat si a sufletului. Noi suntem energie si nu este important doar cel care ofera masaj, ci mai ales cel care primeste, deschiderea lui fiind esentiala pentru efectele benefice.
2. De aceea, respiratia este esentiala. Curs de aproape doua ore, am respirat constient amandoi. Inspiratii si expiratii foarte profunde, pana in centrul Fiintei (Centrul Hara sau Chakra Manipura – Plexului Solar, situata in zona ombilicului), pe care este recomandat sa le simti, sa le traiesti, sa fii constient de fiecare dintre ele. Fiecare inspiratie si expiratie este o noua gura de energie, de viata.
3. Abigail mi-a cerut permisiunea de a-mi atinge corpul si eu a trebuit sa ii cer aceeasi permisiune. Osho explica ca fiecare corp este un templu si de aceea este foarte important cum ii tratezi pe ceilalti, cum interfereaza energia ta cu a lor. Mi-a explicat importanta respectului pentru corpul templu (body temple) al fiecarei persoane, dar mai ales pentru propriul tau templu.
4. Timp de aproape 2 ore am primit un masaj ayurvedic de nota 10, m-am simtit ca si cum fiecare celula a corpului meu este atinsa cu drag, cu respect, cu daruire totala. Ulterior am aflat de la maestru, ca fiecare miscare de masaj este acompaniata de ganduri constiente de iubire, pline de atentie, intr-o daruire completa in acel moment.
5. Pe langa ulei de susan, Abigail a mai folosit si o pudra minune, ii spun eu, deoarece sincer face minuni. Pe langa faptul ca are proprietatea medicinala de a detoxifia organismul, simti cum o presara pe corpul tau, iar apoi, in timpul masajului, este un permanent sentiment ca pudra de nisip se joaca pe pielea ta. Mai mult decat atat, lasa un sentiment de mentol, simtindu-te proaspat, viu.
6. Alte doua etape sunt esentiale: inainte trebuie sa faci baie, pentru a ti se deschide porii, dar si pentru a elimina energia negativa stocata in organism. Ulterior, o alta baie este necesara. Dupa aceea e recomandata odihna si somnul.
Imediat dupa aceea, in linistea camerei mele din ashram, m-am intreb de cate ori am aruncat gunoaie culinare, emotionale si mentale in templul corpului meu?
De cate ori nu am calcat cu bocanci murdari si am lasat urme groase de resentimente, de judecati, de amintiri dureroase, de suferinta?
De cate ori nu am smirghelit, cu gandurile mele, frumusetea acestui templu (asa cum este el), gandind ca „e prea mare” sau prea „gras” sau „prea cumva” in raport cu cele de pe coperta revistelor?
De cate ori nu l-am bombardat cu mancare groaznica, infulecand grabita in trafic, in timp ce mintea se gandea la planificari, bugete, clienti, griji, plati sau la vreo discutie stupida cu cineva?
De cate ori nu am aruncat cu smoala pe peretii templului meu, incercand sa ma slefuiesc ca sa intru in tipare, dorind atat de mult ca toata lumea sa ma placa?
De cate ori nu i-am turnat, ca intr-o cisterna fara viata, vaccinuri, injectii si pastile ca de’, asa se face cand te doare, cand iti e rau, cand o societate intreaga iti repeta acelasi lucru? Oare ce ii face mai rau? Durerea sau toate inventiile sintetice, pline de efecte secundare, aducatoare de miliarde de Euro?
Si pentru ce??? Merita? Caci eu sunt cea care se trezeste in fiecare dimineata si se duce la culcare in fiecare seara in acest templu. Nimeni altcineva! Eu dansez cu el prin clipele vietii! Si ce daca nu e perfect, ce naiba o mai insemna si asta?!! E asa cum este, intreg, plin de viata si bucurie!
Templul corpului meu ii sunt datoare sa ii MULTUMESC!!!
Doresc sa ma inclin in fata templului corpului meu si sa rostesc,
cu lacrimi in ochi,
NAMASTE!
Corpul nostru este un templu – este adevărat, dar totul depinde de modul în care posesorul îl recunoaste. Cred că uneori cu toții avem nevoie de un asemenea masaj, ce deschide minți. Să-mi dai și mie numărul lui Abigail ăsta :d
Da, a ne recunoaste corpul ca un templu e un prim pas… si apoi cum il ingrijim, mai ales in aceasta perioada in care ne aflam, in care e cam greu sa mancam doar eco si bio. Din pacate numarul lui Abigail nu il am, oricum el este prin India si l-am cunoscut in Ashram-ul lui Osho din Dharamshala.