De un deceniu am purtat in suflet acest vis: sa ajung la Cinque Terre.
L-am tot amanat, avand, de fiecare data, alte destinatii ca prioritati, precum Vietnam sau Thailanda, sa explorez Sri Lanka sau America. Dar nu l-am uitat nicicum, ci, de fiecare data cand mai gaseam cate o poza, o mai admiram si mai pictam putin visul meu. Cand imi povesteau prietenii despre experienta lor, scrijeleam mental detalii pentru a le folosi mai tarziu.
Exact peste 10 ani ne-am decis sa facem un tur cu masina prin nordul Italiei, pe coasta Liguriei (eu ii spun coasta Lingurica), apoi spre Florenta, San Marino si inapoi spre Viena, lasandu-ne fermecati de faimoasa Toscana.
La inceput am crezut ca Cinque Terre e un satuc cocotat maiestuos pe o stanca, dar, cu cat m-am documentat mai acatarii, cu atat am realizat ca e mai complex. Parcul National Cinque Terre include cinci satuce pescaresti, unul mai frumos decat altul, construite pe coasta abrupta, la intretaierea cu marea. Acestea sunt Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza si Monterosso. Alaturi de Portovenere si insulele Palmaria, Tino si Tinetto, Cinque Terre a fost inclus in patrimoniul UNESCO in 1997.
Cinque Terre exista inca din perioada medievala, de exemplu Monterosso a fost creat in 643 d.H. Este locsorul in care s-au retras populatiile atacate de barbari, iar Riomaggiore a luat nastere in secolul al VIII-lea, aici grecii s-au ascuns in fata persecutiei din Bizant.
De ce este Cinque Terre atat de special? Combinatia dintre bleul azuriu al cerului, albastrul intens al marii, coasta abrupta, pe care case varuite in pastel romantic sunt oranduite poetic pe stanci taioase, si, mai ales, terasele create de-a lungul a aproape doua milenii. Muntii terasati intr-un sistem complex de gradini si podgorii de vita-de-vie sunt rezultatul unei munci sisifice de spart in piatra si lucrat la fiecare rand. Privirea incearca sa cuprinda atata frumusete, atatea culori simple, dar de un farmec coplesitor. Uneori e nevoie de multe clipiri, tras aer in piept si admirat din nou. Cel putin aceasta a fost experienta mea, de fiinta ce se uimeste usor in fata naturii desavarsite. Cu siguranta exista si alte pareri.
Iata impresiile mele personale despre Cinque Terre. Pe scurt! Inainte sa ma ia valul si sa scriu iar romane 🙂
Satul 1: Riomaggiore
Datand inca din secolul al VIII-lea, acest sat-orasel este faimos pentru vinul sau si amprenta istoriei asupra lui. Este mai mare si mai turistic, iar pe strada principala numita Via Colombo poti alege din variatele trattoria si canefele, unde poti sa savurezi micul dejun sau pranzul sau, pur si simplu, un expresso ca la carte. Casele au pana la trei sau chiar patru etaje, desi sunt construite pe coamele atat de abrupte ale muntelui.
Satul 2: Manorolo
Coasta, ce seamana cu un acordeon, crestata si impachetata ca un evantai, iti ofera posibilitatea de a te indeparta de sat si de a-l admira din departare. De-a dreptul fabulos! Golful a modelat artistic o piscina naturala printre stanci, ce te imbie sa sari de la diferite inaltimi si de a experimenta bucuria adrenalinei. Sau poti sta linistit pe un prosop (pe pietre sau pe ciment, banuiesc ca e putintel inconfortabil) si te poti imbaia in voie.
Plimbandu-ne pe strada principala am admirat stilul simplu de constructie, barcile parcate in fata caselor, asa… direct pe trotuar, copii ce vindeau limonada facuta in casa, magazinele cu suveniruri dintre cele mai colorate, oamenii linistiti ce privesc tot noianul de turisti infometati dupa poze.
Pe drumul de la gara spre golf, pe dreapta, am cumparat vreo patru bucati diferite de pizza. Localul nu te inspira deloc sa intri, dar ne-am cam lins degetele, la final, de buna ce era! Multe restaurante si cafenele sunt cocotate pe ici, pe colo, este o mai mare placerea sa explorezi strazi laturalnice.
Satul 3: Corniglia
Am coborat din tren si ne-am minunat de cat de liber era peronul. Am rasuflat usurati, caci asa ne place noua sa exploram locurile si ne-am indreptat spre satucul minune, pe fundalul acustic al cantecelor unui roman la acordeon, in soare! Si apoi am inteles de ce numarul limitat de turisti. Te asteapta multe scari de urcat, fara lift sau alte tehnologii ajutatoare, oarecum pe la umbra, dar mai degraba prin soare. Era ora 14:00, numai bine pentru aceasta experienta. Ne-am baricadat sub sepci si palarii si sus cu noi!
M-am simtit ca intr-un pelerinaj, caci cu fiecare noua treapta mai admiram privelistea ce se intindea sub noi si deasupra noastra, iar la primul salon de inghetata, numit Un Mare di Yogurt, ne-am infruptat dintr-o delicioasa creatie.
Mic, dar cochet, ingust, dar fermecator, oameni ce iti dau senzatia ca te invita la ei in casa, mai aproape de albastrul de vis al cerului si de norii mici, pufosi, idilici. La plecare am savurat o cafea in gradina restaurantului La Posada, sub maslini vechi si cu ochii pironiti la farmecul vietii si sufletul zburdand de recunostinta ca am ajuns acolo. Cei din jurul nostru plescaiau fericiti niste fructe de mare ce pareau delicioase, tind sa cred ca si mancarea era tare buna, dar pe caldura aceea nu prea ne mai doream nimic.
Satul 4: Vernazza
Aici nu gasesti trafic deloc, este doar vacarmul strazilor ce forfotesc de viata sau linistea serii, dupa ce se mai potolesc valurile de turisti. A ramas unul dintre cele mai “autentice” sate, de o frumusete aparte. Exista un tunel prin munte putin ascuns, undeva pe partea stanga, si dincolo de el este o plaja cu pietre ce infrumuseteaza un golf mic. Si aici se poate sari de pe stanci negre ca taciunele si o gasca de copii se veseleau de mama focului cand am ajuns noi acolo.
La capatul strazii principale, unde te intalnesti iarasi cu marea, ridica privirea si o sa vezi o casa veche, solitara, stand maiestuos printre verde, pe coama muntelui. E asa mandra si totusi simpla, incat ne-am holbat la ea minute bune. Bucuria noastra vine din lucruri marunte…
Satul 5: Monterosso al mare
Acest popas merita lasat la sfarsit, caci are de departe, cea mai generoasa plaja. Cu nisip chiar! O faleza construita mai de curand iti ofera sansa de a admira case pline de flori agatatoare, de un mov splendid, magazine, baruri si terase te imbie la o bere racoritoare, iar apa este perfecta!
Nu pleca de aici inainte sa explorezi satul vechi. Se ajunge la el printr-un tunel, cum te uiti de pe faleza la mare, in partea stanga. Ne-a placut enorm, poate si pentru ca era scaladat in razele apusului. Este mai mare, casele nu sunt intr-o stare perfecta, dar tocmai de aceea are un sarm aparte, prins in imperfectiune. Suveniruri cu produse hand-made, obloane intredeschise ce strajuiesc rufe puse la uscat (uneori si chiloti), o paleta larga de restaurante si locuri numai bune de cinat, magazine de colt si oameni veseli si linistiti pe strada.
Cateva informatii utile:
– Nu se recomanda a se merge cu masina la Cinque Terre deoarece drumul este extrem de serpuit si periculos (se zice) si locuri de parcare aproape inexistente in micile satuce idilice.
– Se poate ajunge cu barca, exista mai multe firme pe internet care ofera astfel de servicii. Noi nu am gasit niciuna care sa faca popas in fiecare dintre cele cinci minuni ale lumii. Peisajul este mai frumos de pe apa, plus ca sentimentul este intr-adevar altul cand intri in portul fiecaruia si il vezi in toata splendoarea.
– Cel mai popular mijloc de transport este trenul. Exista la fiecare 20 de minute cate o conexiune ce apartine de Trenitalia si care face cate un popas in fiecare zona de interes. Noi am mers cu masina pana la La Spezia, am parcat-o exact la gara si de acolo am plecat, plini de bucurie si entuziasm, spre Cinque Terre. O singura calatorie (indiferent catre care sat) costa 4 € si exista si Cardul Cinque Terre, care iti ofera confortul de a urca si de a cobori intre oricare dintre destinatii. Costa 16 € / persoana si trebuie validat inainte de urcarea in tren.
– Pe vremuri exista un drum idilic ce lega toate satele si dura cateva ore sa le explorezi la pas. Panorama este de nedescris, mai ales ca acest traseu era direct pe coasta, creat in muntii stancosi. A fost distrus acum cativa ani de ploi abundente si nu a mai fost refacut.
– Din pacate nu mai este Edenul descoperit acum ceva ani, intre timp a devenit tare aglomerat. Exista milioane de turisti care viziteaza coloratele sate, astfel incat acum se ia in considerare sa se limiteze numarul acestora, dar aceasta decizie nu este inca intrata in vigoare.
– Alocati o zi intreaga pentru descoperit si explorat, luati-va palaria si costumul de baie, alaturi de buna dispozitie si aparatul de fotografiat. Multe poze de pe internet nu sunt chiar in concordanta cu realitatea, culorile fiind mai saturate si vii. Casele, construite in stil autentic, sunt colorate in zeci de nuante pastel, toate fiind imbalsamate in albastrul cerului si verdele muntilor terasati din spate.
– Pantofi confortabili, pantofi confortabili! Am vazut multe fete chinuindu-se pe platforme sau pe tocuri. Aceste sate pescaresti, tipic italienesti, unde tot urci si tot cobori muntele, nu sunt locul potrivit pentru defilari de moda, ci pentru bucurie confortabila si launtrica.
“O mica bucata de paradis, acest Cinque Terre”
Mary Paige Timberlake