Parintii mei, oameni simpli, dar cu inimi generoase si caractere faurite cu maiestrie, precum otelul sabiilor cuceritoare, mi-au fost alaturi indiferent de varsta, momente lacrimogene sau de extaz, de crize de adolescenta neinteleasa sau de tanara cautatoare al sensului existentei.
Pentru mine sunt doi ingeri de la care am invatat atat de multe si pe care am descoperit sa ii apreciez la adevarata valoare abia cu adaugarea anilor in buletinul meu.
De la mamica mea scumpa am invatat…
− Ca in viata e bine sa fii perseverent pentru a reusi, chiar daca unele zile sunt mai ploioase, iar altele mai vesele.
− Sa iubesc si sa devorez cartile, sa ma pierd printre pagini, caractere si povesti, sa adulmec parfumul paginilor mangaiate de timp.
− Ca nimic nu se compara cu “a fi acasa”, cu un bol imens cu supa de galuste, cu sarmalute in frunza de vita de vie si un orez cu lapte delicios, care indiferent cum le prepari, se indaratnicesc sa nu aiba acelasi gust ca la mama acasa.
− Ca sacrificiul de sine nu este o carare care te duce pe varful muntelui (Din revolta si dorinta de a fi altfel, am invatat sa imi ofer premii cand reusesc sa imi indeplinesc un vis, sa ma duc la un masaj daca corpul tanjeste dupa ceva rasfat, sa ma opresc cand simt ca e timpul de citit o carte minunata, sa respir si sa traiesc in recunostinta.);
− Sa nu imprumut bani niciodata. Daca am cumpar, daca nu, sa economisesc pana am suficient pentru a-mi indeplini dorintele.
− Sa fug de banci si credite ca de Baba Cloanta si sa nu semnez vreun contract cu banca numai daca e singura solutie ramasa. Si parca… si asa… sa ma gandesc de un milion de ori inainte.
− Ca mangaierea mamei nu se aseamana cu nimic si cu cat esti mai departe de ea, cu atat iti e mai dor sa o retraiesti.
− Bunatatea si darnicia fara limite intru ajutorarea celor din jurul nostru… chiar daca este un cuvant, o alinare, o gogoasa, un ban, un sfat, o legatura de patrunjel din gradina. Doar sa fii aproape de cei de au nevoie de tine.
− Ca prietenii si familia sunt intotdeauna bine primiti in casa ta, la masa ta si in inima ta.
De la tatal meu mult iubit (Tila, cum reuseam sa ii spun de mica) am invatat:
− Ca viata merita traita fara regrete si cu un munte de curaj in inima. Si sa am incredere in viata si Univers, chiar daca uneori par greu de inteles, haotice si lipsite de sens. Totul are un rost!
− Carpe diem nu ar trebui sa fie doar un concept minunat de admirat intelectual, ci sa ma bucur efectiv de ce sunt si am in viata mea. ACUM. (Pst! Inca mai invat lectia aceasta.)
− Ca cea mai isteata solutie pentru a-ti tine copilul aproape de inima ta este sa il asculti si sa ii spui: “Orice alegi, eu te sustin. Si orice s-ar intampla, usa si bratele mele vor fi intotdeauna deschise pentru tine.” Indiferent daca esti de acord sau nu cu deciziile nebune pe care le alege.
− Ca nu ar trebui sa ma casatoresc inainte de a-mi vedea viitorul sot beat si gelos. Abia dupa admirarea acestor doua stari de inaltare spirituala sa ma decid.
− Ca harul de a simti si de a “citi” cum sunt oamenii din jurul tau este un atu greu de comparat cu orice altceva. Dar, la fel de important este sa pastrezi pentru tine aceste descoperiri egale cu gasirea aurului. Nu e recomandat sa intri cu bocancii in viata oamenilor si sa ii avertizezi. Oricum isi vor da singuri seama, incet, incet sau mai repede-repejor. Am invatat greu aceasta lectie si cu multe dezamagiri adunate in tolba experientelor mele, ca timbrele pe plic, de nedezlipit.
− Sa ma duc oriunde imi sopteste inima sa ajung, dar niciodata sa nu uit de unde am plecat.
− Orice decizie voi lua, sa nu ma uit niciodata inapoi! Cu capul sus, onoare si caracter sa imi continui drumul. Oricat de mult m-ar durea!
− Sa imi pastrez “coloana vertebrala” indiferent de ce imi rezerva viata. Caci oameni se schimba si se transforma, dar o persoana cu caracter, care se tine de cuvant si care inspira respect, iti sare in ochi ca un diamant printre ambalaje de poleiala.
− Sa joc table de la patru ani, reusind astfel sa ingrop, uneori, din pacate, orgoliul masculin al adversarilor. Dar, in acelasi timp, m-a invatat ca totul tine de energie. Trebuie sa te concentrezi pe ce doresti (spre exemplu o dubla), sa iti tii ochii atintiti unde planuiesti sa ajungi si nu unde nu poti sa ajungi (de exemplu sa dai fix doi pentru a intra in casa adversarului), sa nu renunti pana nu joci ultima piesa, sa fii concentrat. Extrapoland aceste sfaturi in viata de zi cu zi, primesti un manual de instructiuni fantastic pentru a jongla cu momentele si deciziile acestei vieti. Socul interior mi-a fost mare cand am realizat ca ce imi spune tata, de atata amar de vreme, e cam ce descopar in cartile mele de spiritualitate si dezvoltare personala, cursuri si materiale de auto-dezvoltare, in care am investit deja o jumatate de avere, in timp ce totul era fix in fata mea!
Sunt de parere ca fiecare isi alege parintii si cu totii avem lectii de invatat impreuna, momente de savurat in sanul familiei si ca acestea prind forta inauntrul nostru abia atunci cand le apreciem la adevarata valoare!
Dragii mei parinti, va iubesc dincolo de fiinta,
va sunt recunoscatoare pana la stele si chiar mai departe
pentru tot!
Si doresc sa va spun acest lucru…
