Lasa-ma sa ma sprijin in palmele tale, caci acolo timpul se opreste in loc. Cum iti dau drumul imbratisarii degetelor… simt ca pamantul nu mai e asa stabil.
Lasa-ma sa imi astern obrazul in tinutul tau si sa plang asa usurel, in timp ce tu ma mangai pe par, cu ochi nedumeriti.
Lasa-ma sa imi desfac degetele intre ale tale, ca un paun fericit, in timp ce lumea devine o miniatura si noi uriasii, caci cine ne mai poate opri acum?
Lasa-ma sa iti explorez tinutul de mana, cu meridiane si linii ale vietii prelungindu-se la infinit prin pori, prin viata, prin destine…
Lasa-ma sa ma uit la orizont, in fascinantul tinut de mana, cu bocancii adanc infipti in nisip si rochia verde fluturand libera in briza oceanului…
Lasa-ma sa ma incalzesc, fa-mi palma caus si strange-o tare in pumnul tau, sa nu mai simt viscolul si vitregiile zilei de maine.
Lasa-ma, inainte sa adorm, sa ma culcusesc adanc in bratele tale, in timp ce degetele ne sunt impreunate labirintic si respiratiile ni se linistesc.
Hai sa presaram niste rasina in tinutul nostru de mana… sa miroasa a viu si natura…
Lasa-ma…
sa explorimentez cel mai fascinant tinut din lume…
tinutul de mana!