Da, da, germana e grea. Pronuntia e un maraton fara finish. Iar meniurile austriece, fara poze, sunt un labirint pentru care incerci din rasputeri sa gasesti o solutie de iesire. Sau de potolire a foamei.

Inca am probleme sa descifrez anumite meniuri, mai ales in zonele montane sau rurale, unde au j-mii de specialitati. Spre exemplu, sambata, m-am incumetat sa imi comand un “Bries“, cuvant complet necunoscut mie. A fost delicios! Abia ulterior, alaturi de prietenul meu Google, am aflat ca este, de fapt, o glanda, pe care o au numai vitele si oile, numita in engleza Thymus. Si nu, nu sunt momitele din romana, desi asa spune Google Translate.

Ce imi place enorm la austrieci este ca ei mananca foarte multa mancare de sezon, in ritm cu natura! Este savuros, proaspat, sustin micii producatori locali si ajuta si economia nationala. Toate restaurantele traditionale vor avea meniu temporar, cu bunatati din ce in ce mai creative, in functie de produsul specific acelei perioade.

Spre exemplu, primavara este vremea Bärlauch-ului – a leurdei (da, da, usturoiul acela salbatic, de creste singur prin paduri si pe care il ignoram noi complet), incepe prin mai si tine pana in iunie. Apoi urca pe scena Spargelul – sparanghelul – si isi prezinta calitatile nutritive in iunie si iulie. Vine timpul galbiorilor, ciupercutele acelea de padure care aduc putin cu ghebele noastre – se numesc Pfifferlinge in germana si Eierschwammerl in austriaca. Sunt gatite in zeci de feluri si e perioada mea preferata, in general sfarsit de vara si inceput de toamna. Octombrie e luna dedicata lui Martinigansl – gasca la cuptor cu cartofi si varza rosie gatita, in sos aromat, adunat cu grija din tava unde s-a perpelit gasca. Toamna tarziu, la sfarsit de octombrie si mai degraba noiembrie, o sa vezi ca se impanzesc orasele de tarabe cu butoaie in care se coc Maroni – castane, Kartoffeln – cartofi taiati mai mare, Kartoffelpuffer – un fel de clatita de cartofi – cartof ras si facut ca o gramajoara, care e turtita si apoi coapta. Dureaza toata iarna si visez la castane coapte inca din vara.

Acum, revenind la meniurile din restaurante, iata o lista cu cateva variante 100% austriece de indestulare pentru gurmanzii curiosi:

1.

Frittatensuppe – supa cu clatite (preferata mea)

Pe cat de ciudat ar suna sau parea, da! exista o supa clara de vita in care se pun clatite taiate fasii. Este chiar delicioasa!

De obicei, la restaurantele unde exista asa ceva in meniu mai au si varianta de Grießnockerlsuppe – care nu este, nici mai mult, nici mai putin, decat supa noastra cu galuste, dar facuta din carne de vita.

2.

Tafelspitz

Acest fel de mancare arata complet diferit, in functie de locul unde il mananci. Efectiv, in opt ani de zile, nu l-am vazut niciodata aratand la fel. Cu siguranta vei gasi pe farfurie felii de vita bine fiarta (chiar ti se topesc in gura), cartofi, de obicei natur, sos de hrean, uneori morcovi fierti, verdeata.

Pe cat de banal suna, desi a fost una din mancarurile imperiale ale Vienei, pe atat pot sublinia faptul ca, daca mananci un Tafelspitz adevarat, adevarat, o sa iti aduci aminte de el muuuuulta vreme! Aici am scris un articol detaliat pe aceasta tema. Oricand as recomanda Tafelspitz-ul de la Plachutta, este imbatabil.

3.

Wiener Schnitzel 

Renumele il precede, asa ca, ce rost are sa ma lansez in explicatii redundante. O mentiune mititica – schnitzelul traditional austriac este cel de vita, dar se gaseste in meniuri si din porc si din pui, ca sa fie pe toate gusturile.

De obicei, este mult mai subtire decat cel romanesc si mai mare. Deseori vine acompaniat de cartofi natur, dar nu intotdeauna. Mai bine vezi ce scrie in meniu, fiecare restaurant are propriile busole de navigare pentru umplerea farfuriilor cu bunatati.

Preferatul meu din toata Viena este la Figlmüller (care, din pacate, este foarte aglomerat si turistic), dar na! gusturile nu se discuta.

4.

Erdäpfelsalad

Nu este un fel de mancare in sine, ci o garnitura. Este o salata de cartofi sarata, realizata dupa retete vechi austriece, cu supa si miere, cu ceapa si alte minunatii. Te lingi pe degete, e asaaaaaa de buna! Si se completeaza cu un Schnitzel la fel de bine ca Eminescu si Luceafarul.  Mai exista o varianta, pe care o recomand, Vogerl-Erdäpfelsalad, care este acelasi lucru, dar, la care se adauga si frunze de valeriana. Este o minunatie, sigur nu ma vei injura pentru aceasta alegere.

5.

Schweinsbraten

Ce sa fie, ce sa fie oare!? Piciorus “delicat” de porc, gatit la cuptor, la putine grade, dar multe ore, pana prinde o crusta crocanta pe deasupra, de o aude si comeseanul tau, in timp ce o mesteci si savurezi. Deseori vine flancat de cartofi la cuptor sau Knödel – un fel de galuste tipic austriece, savuroase de mama focului, mai ales daca le plimbi binisor prin sosul de la porc. Uneori se mai intovaraseste si cu ceva mustar si/sau hrean. Imi ploua in gura, nu alta, dar iaca e miezul noptii si cica nu mai mananc seara. Nu ca s-ar face asa ceva la mine in cuptor singurel. Pe cele mai bune le-am gasit prin berarii.

6.

Fiakergulasch

O interpretare austriaca a gulasului unguresc, o mancarica delicioasa din carne si sos rosu, imbibate in multe condimente si gatita la foc mititel. Se serveste deseori si cu ou. Fiaker in germana inseamna caleasca, iar numele de Fiakergulasch a fost castigat deoarece multi birjari prefera aceasta mancare satioasa.

7.

Backhendlsalat

Este o salata cuceritoare care are pe deasupra bucati de pui prajite si crocante. Uneori ascunde si salata de cartofi prin ea – cea de la punctul patru. Este din plin asezonata cu ulei de seminte de dovleac, austriecii fiind mari, dar mari fani ai acestui ulei.

Asa, pentru cei care tin la “geometrie” in vacanta.

8.

Zwiebelrostbraten

Se gaseste pe aproape toate meniurile din restaurantele si “birturile” austriece (cuvant romanesc cu etimologie germana, care insemna pe vremuri han… iar birtas este hangiul). Unii oameni iubesc acest fel de mancare, altii deloc. Carne de vita ce inoata intr-un sos apetisant, deasupra ceapa taiata subtire si prajita, totul imprietenit cu cartofi la cuptor sau variatiuni creative ale cartofului. Sau, in loc de cartof niste taitei mai dolofani, facuti in casa si la fel de traditionali pe cat este si costumul lor national, Tracht-ul.

9.

Tiroler Gröstl

Mancare tipica din sud-vestul Austriei, din inima Alpilor, consistenta si absolut savuroasa! Cea traditionala o vei gasi in Alpi, mai ales zona Tirol, Innsbruck, Salzburg. In Viena este des intalnita la pietele de Craciun si in restaurantele 100% austriece, non-fitoase si rareori turistice.

Este o mancare din cartofi, carne, ceapa multa, condimente parfumate, care se gateste in tigaie speciala, grea, din fonta. In proportie de 99% vine cu salata verde si ou prajit. Merita incercata, te lingi pe degete!

10.

Käsekrainer

Este mai bine sa il mananci pe strada, la tonetele speciale de carnati, unde, deseori, stai la coada. Vei gasi sigur cateva neamuri diferite de carnati, dar printre cei mai faimosi sunt acest Käsekrainer – carnat cu carne si branza, care se topeste cand totul este perpelit pe plitele lor speciale. Se poate manca sub forma de Hot Dog, dar incearca-i taiati – geschnitten, cu Senf – mustar si/sau ketchup, cu Semmel – chifla alba sau Brot – felie de paine neagra. Daca preferi, poti comanda si/sau un castravete murat, ardei iute la otet, hrean ras, o bere si voie buna sa ii insoteasca.

Standul meu preferat este cel de langa muzeul Albertina, langa Opera, unde e tot timpul coada. Dar merita, parol! Sunt proaspeti, lasati cat trebuie pe plita, pana prind o crusta putin crocanta si branzica ascunsa inauntru se topeste numai bine cand sunt taiati.

11.

Kaiserschmarrn

Prima oara am mancat acest desert la o cabana, cocotata pe varful unui munte, dupa o drumetie serioasa. Un cabanier simpatic si dintr-o bucata a adus o tigaie sfaraind, alaturi a asezat, fara grija, mousse de mere, dulceata de visine si sos de vanilie. Si mi-a urat, intr-un dialect extrem de puternic (din care nu am inteles nimic, doar am banuit), Mahlzeit – pofta mare.

De atunci, de mai bine de sapte ani, caut un Kaiserschmarrn la fel de gustos, dar inca nu l-am gasit. Dar, chiar si asa, este unul dintre deserturile mele austriece preferate. E un hribrid intre pandispan si clatita, pregatit la tigaie, imbucatatit si rumenit bine pe toate partile. Dulce, dar nu foarte dulce. Presarat la sfarsit, cu delicatete, cu zahar pudra.

Am vesti bune, bune de tot! Nu trebuie sa cauti nicio cabana sau sa te cocoti in vreun avion. Uite icisa un link de la Mazilique, in Bucuresti, care s-a apucat sa pregateasca in propria bucatarie, minunatia asta absolut rapitoare, inspirata de un cabanier din Austria in plina iarna. Daca ai copii, garantez succesul!

12.

Apfelstrudel, Melange, Sacher Torte si inghetata de mac (sau de leurda)

Cu totii stim ca Austria este faimoasa pentru Apfelstrudel. Il recomand pe cel cu sos cald de vanilie. Si imprietenit cu un Melange – cafeaua traditionala, pe care merita sa o incerci.

Sacher Torte are un renume dincolo de orice granite, complet neinteles de mine pentru ce. Eu nu l-as recomanda nici celui mai mare dusman (sper totusi sa nu am). Dar il trec aici, ca sa nu se simta ofensat in vreun fel.

Vara, multi austrieci aleg Mohneis – inghetata de mac si, pentru cei curajosi, chiar si Bärlaucheis – inghetata de leurda. Nu le aleg niciodata, raman fidela aromelor de cookies, caramel si cafea, nimic nu ma va convinge sa le schimb. Cel mai vechi si cunoscut salon de inghetata din Viena este Tichy, dar e tare departe, la capatul metroului U1 (linia rosie), la Reumannplatz. Locul meu favorit este Paolo Bortolotti de pe Mariahilferstrasse, mai ales daca iti place inghetata cremoasa.

“O dieta echilibrata inseamna

cate o prajitura in fiecare mana.”

Barbara Johnson