De Familie
Si cand va implini 30 de ani, acest clovn chel cu o grimasa stearsa pe fata va veni la mine si-mi va spune: ,, Mama, am 30 de ani si sunt un clovn intr-un centru comercial! O astfel de viata ai vrut sa am? La ce te-ai gandit, mama, cand mi-ai spus ca nu conteaza in ziua de azi sa ai studii superioare? La ce te gandeai cand, in loc să exersez temele pentru matematica, ma lăsai să ma joc cu baietii afara?
Furia, tristetea, resentimentele si toata pleiada de emotii negative sunt catalizatoare extrem de puternice, dar “parteneri de viata” epuizanti. Ele, toate, sunt mesageri. Spre exemplu, furia mascheaza de obicei emotii mult mai dificile precum rusinea, regretul, durerea. Brene Brown, printre cei mai cunoscuti cercetatori de emotii din lume, subliniaza faptul ca “durerea negata sau ignorata devine frica sau ura. Curajul e faurit din durere, dar din cea acceptata, vindecata. In timp ce furia netransformata devine resentiment sau amaraciune”. Reaminteste-ti constant: toate emotiile noastre ridica nevoia de vizualizare, constientizare, vindecare. Daca nu le vom da drumul ne vor slei de putere si, ulterior, ne vor imbolnavi.
Strange-ti puiul moale si pufos tare in brate si spune-i ca il iubesti, exact asa cum este. Cu tot cu tantrumurile lui, caci inca nu stie sa isi regleze emotiile si ti le arunca tie in brate, caci doar aici se simte Acasa. Cu tot cu urletele lui, de simti ca ti s-a incretit creierul si mai mult, decat l-a lasat mama natura. Cu tot cu trezirile lui nocturne, cand pufai ca iar nu ai apucat sa dormi doua ore legat, caci alte mame, cu copii deja ingerasi, ar da orice sa le mai trezeasca cineva. Cu tot cu boroboatele lui, cand imprastie faina in toata sufrageria si tocmai ti-a colorat un perete cu markere (de muncesti cateva ore sa le aduci la o stare decenta), pentru ca, daca nu le face acum… nu le va face niciodata, cu atat mai putin ca adult. Cu tot cu venirea lui peste tot dupa tine, mai ales la toaleta, pentru ca peste ani, cand casa va fi goala, iti va tiui linistea in suflet si vei vrea sa dai orice, sa te sune si sa te viziteze mai des.
Prea putin am stiut ca depresia stie sa si revina. Parca sta la panda, iti stie adresa… si ce ai facut asta vara. Si cand miroase ea teren fertil si aroma de instabilitate emotionala… jap! lighioana nici nu suna la usa macar, sa te pregatesti. Se aciueaza, se raspandeste prin tine si prin casa, te lasa sa te amagesti ca e totul bine. Pana intr-o zi cand realizezi ca iar ai ajuns in groapa. A doua oara a fost mult mai rau. De parca ar fi fost posibil. A fost. Era amorteala la patrat. Nu mi-a placut niciodata matematica, dar asa se simtea. Ca sunt intr-o ecuatie, in care cineva tocmai a crescut exponential variabilele. Si necunoscutele.
Oh, parinteala asta! Cata responsabilitate! Cum sa gasesti granita aceea fina intre a-ti sustine copii exceptionali, geniali chiar… si a-i nu gauri emotional, incat sa fugareasca o viata intreaga doar naluci?
Sotul meu iubea sa imi ascunda biletele prin sosete, printre haine, prin sertare, sub perna… cu citate motivationale sau cateva cuvinte frumoase. Intotdeauna ii multumeam cu o imbratisare si o cafea proaspata, servita de dimineata. Stii, le pastrez si acum. Pe toate. Sunt intr-o cutie.
Dincolo de libertatea limitata, dependenta totala a cuiva de tine, a noptilor chioare si a momentelor cand iti vine sa explodezi ca Hiroshima, iubirea aceasta te infuzeaza si te metamorfozeaza. Cand pleci nu stii cum sa revii mai repede, sa ii mangai obrazul si sa ii mirosi parul.
Stiti copii aceia care adorm in masina, de cum vari cheia in contact? Si mai…