• Suprafață: 201 din 41.487 de hectare, 0.5%
• Populație: circa 56.000
• Preț mediu chirie:  14.5 – 20.5  Euro/m2
• Preț mediu cumpărare: 6.200 – 7.000 Euro/m2 
• Parcare: nu e situația chiar așa de disperată ca în cartierele 1 și 2, mai ales cu cât te depărtezi de centru.
•  Spații verzi: puține, puține 
• Locuri de joacă: 35 din 856 
• Atmosferă vieneză: nici în luntre, nici pe punte. Depinde mult de zone, dar aș zice că e ruda mai săracă a cartierului 4. 
• Cartiere învecinate: 4, 6, 10 și 12

*** Acest articol face parte dintr-un șir de 24 de articole. Te invit cu drag să citești și articolul de început, unde clarific mai multe detalii importante despre toate cartierele vieneze ***

Este ușor să ne uitam azi la un cartier și să spunem că este frumos, hidos, uimitor sau ordinar. Sau divers. Intercultural. Muncitoresc. Imperial. Și tot așa. Însă, ce mă fascinează pe mine e să înțeleg de ce este așa!? Pentru că, sigur, fiecare stradă are o istorie, fiecare clădire baroc sau ”urâtă cu spume” ascunde o legendă, a fost construită într-o anumită perioadă, fie ea de opulență sau poate după război! 

De aceea, în acest șir de articole, las loc și trecutului să urce pe scenă, să își joace rolul în a ne depăna ce fu și nu mai este. Iar noi, astfel, să înțelegem mai bine, să nu aruncăm cu etichete gratuite și să nu rămânem ignoranți. Poate pentru unii dintre voi nu este interesant, dar eu sper (uneori deșart) că da! Pentru că Viena de azi mustește de istorie, de cultură, de schimbări majore, de lupte, războaie, reconstrucții și adaptare. 

Rural – artizanal – industrial – urban

Acest cartier a fost anexat Vienei, în 1850, ca parte integrantă a Bezirk-ului 4. A fost separat abia în 1861, din cauza diferențelor sociale și economice, fiind zonă preponderent  rurală și agricolă pe atunci. Iar în 1873, o mare parte din zona de sud a fost alocată Cartierului 10.

Este interesant cum un cartier preponderent verde și rural, înainte de 1870, a devenit ușor-ușor unul cunoscut pentru artizani, apoi unul muncitoresc și industrial, iar acum să fie ”prea” urban. Densitatea locuitorilor pe metru pătrat este cea mai ridicată aici, comparativ cu celelalte 22 de cartiere vieneze. Și asta când populația este de circa 56.000 de locuitori. În secolul XIX, în plină dezvoltare industrială, aici trăiau peste 100.000 de oameni, iar condițiile de viață nu erau deloc bune.

Conform recensămintelor din acea perioadă, în apartamente mici, de doar o cameră sau două, locuiau chiar și 4-5 persoane. 

Iluminarea stradală cu electricitate a fost instalată târziu, în 1899.  Însă, transportul în comun era deja organizat din 1877, tramvaiele trase de cai (Pferdetramwaylinie) fiind la modă atunci. Oh, ce n-aș da să mă pot teleporta, chiar și pentru o secundă, să văd așa ceva cu proprii mei ochi. 

În acest cartier au fost dezvoltate primele clădiri comunitare, mai ales după Primul Război Mondial. Clădiri fără farmec, drepte și practice, dar care ofereau clasei muncitorești chiar și 244 de apartamente într-un singur complex. În 1930 cinci astfel de proiecte erau deja finalizate, iar zona a fost denumită ”cercul proletarilor”. 

De la haos la reconstrucție 

După Al Doilea Război Mondial, nu mai era nici gaz, nici iluminare electrică, clădirile erau în mare parte bombardate, străzile erau devastate, comandamentul rusesc și-a făcut aici tabără și parcurile deveniseră gropi de gunoi. Haosul, oamenii fără locuință ce locuiau pe străzi, murdăria, foametea și bolile au dominat acest cartier. 

Între 1945 și 1955, când aici a fost zona britanică a Vienei, au fost mobilizate excavatoare britanice, mașinării speciale și camioane, alături de peste 30.000 de oameni care au depus peste 300.000 de ore de muncă. Astfel, Cartierul 5 a fost primul care a fost curățat și pregătit pentru a fi reconstruit după bombardament. 

În zilele noastre, e considerat un cartier urban și muncitoresc, unde, în paralel, vei descoperi și foarte mulți artiști, designeri sau deținători de studiouri de muzică. Nu este un Bezirk al contrastelor, dar cu siguranță al diversității: modern și tradițional, în același timp. 

Plasat în sud-vestul Vienei, este delimitat la nord de râul Wien, iar la sud și la vest de Gürtel (centură) – o șosea importantă din Viena, lungă de 13 km care înconjoară cartierele interioare ale Vienei, unde, pe vremuri, străjuiau zidurile exterioare de fortificații ale capitalei.  

Parcuri și acoperișuri cu grădini

Nu este un cartier verde, dar, chiar și așa, sunt multe părculețe și zone mici verzi, cel mai mare parc fiind Bacherpark. Cunoscut mai este și parcul Bruno-Kreisky-Park, unde sunt și hamace agățate de copaci, alături de locuri de joacă pentru copii. Orașul Viena se laudă că sunt și peste 80 de grădini pe acoperișuri, ceea ce e drăguț, dar nu ajută prea mult la aspectul general urban al cartierului.

Pădurile, grădinile mici sau zonele agricole lipsesc complet din Margareten, deși unele sau altele se regăsesc în cartierele exterioare centrului istoric. Dar, cel mai vechi copac din cartier este un dud alb, plantat încă de pe vremea Mariei-Theresia. Măiculiță, dar ce de timp a mai trecut de atunci!

Picanterie! În acest cartier s-a născut Falco, faimosul cântăreț. Să nu spuneți că nu v-am spus, abia ce am aflat și eu!

În 1887 s-a pus piatra de temelie a VHS – Wiener Volkshochschule – Centrul de educație pentru adulți. În prezent oferă una dintre cele mai variate palete de cursuri, peste 1500 la număr, la prețuri accesibile (cel puțin în raport cu piața austriacă). Din păcate, prea multe atracții nu se întâlnesc aici.

Numărul non-austriecilor este destul de mare, dar este un cartier cuminte și liniștit, nu prea frumos și nici cel mai lăudat. Dar pune la dispoziție peste 108 grădinițe și câteva sute de școli, este destul de aproape de centru și parcarea nu este o problemă prea mare. Nu este în top-ul celor mai căutate cartiere, mai ales de români.