- Suprafață: 1.924 din 41.487 hectare, 4,6% din total
- Populație: circa 106.000 de locuitori
- Preț mediu chirie: 14 – 18.5 Euro/m2
- Preț mediu cumpărare: 6.100 – 6.700 Euro/m2
- Parcare: Dificil, dar nu imposibil!
- Spații verzi: 674 de hectare de verde, din care peste jumătate sunt păduri
- Locuri de joacă: 70 din 856
- Atmosferă vieneză: da, mai ales mai aproape de centrul istoric
- Cartiere învecinate: 1, 3, 9, 11, 20, 21, 22
*** Acest articol face parte dintr-un șir de 24 de articole, te invit cu drag să citești și articolul de început, unde clarific mai multe detalii importante despre toate cartierele vieneze ***
Cartierele interioare
Bezirk-urile 2 – 9 au fost anexate la Viena în 1850 și erau, la acea vreme, încercuite de al doilea zid de fortificații – ”Linnienwall” – fiind cunoscute sub denumirea de ”Innenbezirke – cartierele interioare”. De aceea, aceste cartiere sunt mai frumoase în zonele mai apropiate de centrul istoric și mai așa și așa cu cât se îndepărteaza de el.
Dacă vrei să fii la o aruncătură de băț de centru, să savurezi viața de noapte, dar să și poți să îți începi alergarea de 5K din fața blocului, atunci merită să îi oferi acestui cartier o atenție specială.
Cartierul 2 este ideal pentru iubitorii de sport, atât datorită zonelor verzi, cât și a imensului parc Prater, Augarten, aleilor de pe Canalul Dunarii, lung de kilometri întregi, apropiatei Donau Insel – Insula Dunării, precum și celor 82.280 de metri de piste pentru biciclete și 17 facilități sportive.
Fostul cartier evreiesc – insula din inima orașului
Cartierul 2 – Leopold, denumit astfel după împăratul roman Leopold I, a fost anexat Vienei în 1850. Iar alături de cartierul 20 formează o insulă generoasă (Da! Da! Așa, în inima orașului.), străjuit de Canalul Dunării la vest și sud și de Dunăre la nord.
Pentru că înainte de Holocaust peste 36% din locuitorii săi erau evrei, acest cartier a primit porecla de ”Mazzesinsel” – Insula Mazzo – care este un tip de pâine specială în cuisine-ul evreiesc.
Dar austriecii vorbesc despre Bezirk-ul 2. ca ”fostul cartier evreiesc”. Poza este din 1915, în Karmelitermarkt, din perioada Imperiului Austro-Ungar. Aproape întreaga comunitate ortodox- evreiască a fost distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Karmelitermarkt este în continuare deschisă și poți cumpăra produse tradiționale, la prețuri cam mari. Dar e faină experiența în sine, mai ales în zilele însorite, să te plimbi printre tarabe și să admiri atmosfera de negoț ce se imprimă în aer.
Plămânii verzi ai Vienei și trenul cu aburi
Imensul Parc Prater, cu peste 513 hectare de verdeță, aparținea familiei imperiale, dar în 1766 Joseph II l-a pus la dispoziția populației. Păduri, alei extrem de late, străjuite de castani, pentru relaxare și sport, zone speciale pentru activități în aer liber, alei pentru șarete trase de cai… toate acestea au condus ca acest parc imens să fie cunoscut ca ”plămânii verzi ai Vienei”.
Pentru copii, au fost construite 67 de locuri de joacă, dintre care 27 sunt special amenajate și pentru copii mici. În plus, recomand o plimbare cu ”Liliputbahn”, trenul cu aburi în miniatură care acoperă un traseu generos prin Prater, o adevărată aventură pentru copii (și pentru părinții mai curioși și entuziasmați de experiențe noi).
Tot în cadrul parcului, recomand pentru copii și o vizită la Planetarium. Ar fi loc de îmbunătățiri și modernizare, dar este o experiență interesantă orișicum.
Merită totuși să menționez că, uneori, mai ales în weekend, la intrarea în parc este o atmosferă destul de balcanică, care îți dă sentimentul ca nu ești chiar în Viena. Mie îmi place să mă plimb în zonele mai îndepărtate sau nordice, fie pe aleile uimitoare, fie chiar în zona de păduri.
Ciolan, o roată mare și o micronațiune
Unul dintre simbolurile prea bine cunoscute ale Vienei este și Riesenrad – Marea Roată, inaugurată în 1897, cu o înălțime de 64,75 m, ce învârte neostenit localnici și turiști.
Tot în Prater, dar în partea central-nordică sunt și restaurante renumite. Noi mergem destul de des la Schweizerhaus, un restaurant austriac cu o lungă tradiție, recunoscut pentru cele mai bune ciolane gătite de prin zonă. Crocante și savuroase, merg cu diferite garnituri din meniu, obiceiul pe aici este cu muștar și hrean. Au o grădină de vară imensă, chiar și loc de joacă pentru copii și este amplasat chiar în Parcul Prater.
Mai puțin cunoscut este că pe teritoriul Prater există chiar și o micronațiune, pe nume Republica Kugelmugel, care și-a câștigat independența în 1976.
Arțari, baroc și porțelan
Un alt parc atractiv din cartierul 2 este Augarten, aranjat în stilul baroc franțuzesc, cu grădini de flori vesele și alei umbrite de castani, tei, frasini și arțari. Fiind declarat monument istoric, cele cinci porți se închid la asfințit, așa că ai grijă să nu ramâi închis pe acolo.
Aici există și fabrica de porțelan Augarten, care a fost cea de-a doua fabrică deschisă în Europa, în 1718. Istoria a fost crudă cu existența ei și după perioade mai tumultoase s-a redeschis în 1923. Sunt faimoși pentru colecțiile austriece și modele recunoscute la nivel mondial.
Nisip, Tel Aviv și graffiti
O zonă specială care mie îmi place mult este aleea pietonală și de biciclete de pe malul Canalului Dunării. E nevoie să cobori câteva scări vizavi de Schwedenplatz și ajungi parcă în altă lume: apa care curge romantic, zeci de terase și restaurante cuibărite pe malul canalului, oameni veseli stând la taclale sau plimbându-se agale. Apusul și lăsatul serii sunt momentele mele de suflet pe aici.
Recomand să îi dai târcoale liniștit, să savurezi un cocktail și o poveste cu prietenii și neapărat să încerci specialitățile libaneze de la terasa cu nisip Tel Aviv Beach Bar. Hummusul lor, cunoscut sub denumirea Neni, este cel mai bun (îl găsești și la Spar sau InterSpar), dar aici e aproape divin.
Am urmărit, la un moment dat, un documentar despre această zonă și am aflat că este singura zonă din Viena unde graffiti-ul este legal și chiar s-a făcut o adevărată artă modernă din el. Toate zidurile de pe canalul Dunării sunt pline de graffiti și, chiar dacă pare ciudat la început, tocmai acesta este farmecul zonei.
Romexpo-ul vienez și o zonă de evitat
Faimosul Messe Wien își defilează spațiile imense cu diferite ocazii în care milioane de turiști vin la expoziții, evenimente și activități. Este un fel de Romexpo bucureștean, la puterea 100.
Peste 37% din clădiri sunt construie înainte de 1919, aducând acestui cartier alura de centru istoric, mai ales pe anumite străzi. Însă, mare grijă și aici, sunt și zone cu străzi mai rău famate, mai ales stația de metrou și gara Praterstern, unde sunt mulți imigranți, drogați, cerșetori sau bețivi. Imagini din Filantropica îmi revin în minte, când trec pe acolo.
Chiriile sunt ceva mai ieftine decât în inima orașului și cu ceva căutări poți găsi ceva conform bugetului tău. Cu parcarea este o altă poveste, pe arterele circulate este o muncă anevoioasă să reușești să găsești un loc, fără o tonă de noroc.