Suprafață: 3.772 din 41.487 de hectare, 9,1%
Populație: circa 55.000
Preț mediu chirie: 14.93 – 15.9 Euro/m2
Preț mediu cumpărare: 5.800 – 7.600 Euro/m2
Parcare: În Althietzing e teroare, în rest se găseşte mai uşor şi e încă gratuit, dar sigur nu pentru mult timp
Spații verzi: peste 70% din cartier
Locuri de joacă: 28 din 856
Atmosferă vieneză: da, fabulos, mai ales în zona Althietzing
Cartiere învecinate: 12, 14, 15, 23
*** Acest articol face parte dintr-un șir de 24 de articole, te invit cu drag să citești și articolul de început, unde clarific mai multe detalii importante despre toate cartierele vieneze ***
Este cartierul de care m-am îndrăgostit iremediabil şi unde locuim din 2012. Se află în partea sud-vestică a oraşului, între Palatul şi Grădinile Schönbrunn, râul Viena, pădurea Lainzer Tiergarten, 19 ”munți” (mai degrabă dealuri) şi cartierul 23.
Hietzing este considerat un cartier aristocrat, nobil, cu multe clădiri vechi, superbe, cu grădini extinse. Alături de centrul istoric şi Bezirk-ul 19, intră liniştit în topul celor mai vânate, frumoase, dar şi scumpe cartiere. Multe case au grădină proprie cu piscină şi garaj dublu, ceea ce ar fi de neconceput în centrul oraşului.
De la păşuni şi cariere de piatră
la cartier imperial unic
Numele “Hietzing” provine de la “Hiezo” sau “Hezzo” (forma scurtă a lui “Heinrich”) şi prima mențiune autentică provine din anul 1130. Cele mai vechi proprietăţi se aflau în zona Altgasse, la nord de aceasta (în direcția canalului Wienfluss), erau pajişti pentru vite, câteva câmpuri sudice şi podgorii extinse. În vecinătatea Küniglbergului şi în jurul zonei actualului cimitir Hietzinger existau, de asemenea, o carieră de piatră, precum şi cariere de nisip şi pietriş al căror material a fost folosit la construirea castelului Schönbrunn.
Înainte de primul asediu turcesc (1529), Hietzing era o localitate emergentă de producere a vinului. Însă, la mijlocul secolului al XVII-lea, a început transformarea treptată a podgoriilor în terenuri agricole. Popularitatea crescândă a locului de pelerinaj “Maria Hietzing”, a necesitat extinderea zonei, fiind astfel ridicate casa corului şi hanul comunității, unde pelerinii aveau posibilitatea de a înnopta.
Al doilea asediu turcesc (1683) a devastat locul şi viile rămase. Locul a fost aproape depopulat, iar noua aşezare a avansat încet. Construcţia castelului Schönbrunn, care a fost ridicat pe locul Katterburgului distrus în 1683, a dus, în cele din urmă, la marele avânt al fostului sat Hietzing.
Creşterea rapidă a numărului de case, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, a schimbat structura locului. Noile case au fost construite de persoane care ocupau o poziţie socială superioară şi care, în Hietzing, îşi petreceau vara. Acest aflux a crescut potenţialul de câștig al sătenilor şi modelează imaginea Hietzingului până în prezent.
Acest cartier, ca multe altele, a fost afectat de bombe, în Al Doilea Război Mondial. De aceea se spune că Alt Hietzing (Hiezting-ul vechi) este cu adevărat moştenirea din perioada imperială. Însă, dacă te îndepărtezi de zona aceasta vei vedea şi consecința anilor grei de după război, construirea blocurilor simple, pătrate, case fără gust şi străzi mai puţin impresionante.
Există atât clădiri Altbau, dar, mai nou, şi multe blocuri de locuit Neubau. Dezavantajul acestui cartier superb este că preţurile chiriilor este mare. Avantajul este că se ajunge direct în centru, cu metroul U4 sau alte conexiuni foarte rapide.
Peste 70% din cartier este VERDE. Grădinile Schonbrunn, în care te poți plimba cu orele, grădinile de la Schönbrunner Schlossgarten, Lainzer Tiergarten, unde se pot face şi trasee de 4-6 ore prin pădure, multe parcuri mici, ascunse pe străzi dichisite, Roterberg – ideal pentru activităţi cu copiii sau pentru picnic. E un cartier minunat pentru familiile care doresc să aibă multe locuri de joacă, parcuri, păduri și Zoo la o aruncătură de băţ.
După cartierul 19, aici se găsesc peste 71 de monumente naturale. Spre exemplu, Ginkobaum-ul din Schönbrunner Schlossgarten, plantat în 1781, fiind cel mai bătrân exemplar din Austria.
Castelul viselor şi căprioare
Toți cei care tânjesc după o mică evadare din oraş şi vor să întoarcă spatele agitaţiei cotidiene ar trebui să se îndrepte spre cel de-al 13-lea district, mai exact spre Lainzer Tiergarten. Pe lângă potecile extinse de plimbare, peisajele naturale idilice şi o privelişte fabuloasă, hectarele întregi de pădure neatinsă te invită la explorare.
În plus, Vila Hermes, care a fost dăruită de Împăratul Fraz Josef soţiei sale iubitoare de natură, împărăteasa Elisabeta (faimoasa Sissi), drept “castelul viselor” este deschis şi te îmbie la o cafea, un meniu destul de generos şi la relaxare! Vila îşi datorează numele statuii din marmură albă a lui Hermes, care se află în frumoasa grădină. În prezent, Hermesvilla serveşte, de asemenea, ca spaţiu expoziţional pentru Wien Museum. Iarna, doar parcul Hermesvilla este deschis, restul pădurii fiind închis, pentru a ocroti ecosistemul, fauna şi flora locală.
Este locul meu de suflet, unde mi se aplică citatul: ”And into the forest I go, to lose my mind and find my soul!”
Şi fetele mele sunt tare încântate de acest loc, pentru că facem des picnic sau admirăm căprioarele, peştii sau raţele de pe lac Există şi un loc de joacă generos cu nisip şi o groază de topogane, leagăne şi natură.
Râu, biciclete şi Klimt
Cartierul 13 este despărţit de cartierul 14 de râul Viena. În timpurile vechi acesta era foarte lat, avea chiar şi insule şi reprezenta o sursă de venit – atât din pescuit, dar şi din mori de apă. Insă inundaţiile erau dese şi periculoase, mai ales că râul traversează întreg oraşul, vărsându-se la Schwedenplatz în Dunăre. În zilele noastre acest râu este îngust şi există pereţi înalţi construiţi de o parte şi de cealaltă a lui.
Aşa că, dacă îţi place să explorezi ceva nou, să pedalezi de-a lungul apei şi ştii deja Canalul Dunării pe de rost, atunci am un secret de împărtăşit! Mergi la stația de metrou Hietzing şi coboară de-a lungul Wienfluss – Râul Viena. Chiar lângă râu se află o pistă betonată, excelentă pentru ciclism, dar şi pentru jogging, plimbări şi chiar patinaj în linie pe alocuri. Căţeii sunt în delir sărind prin apă, copiii sunt fascinaţi, de asemenea. Iar dacă continui pe această alee, de-a lungul râului, vei ieși în afara oraşului, unde te vei bucura de oaze de verde sălbatic.
După o plimbare relaxantă, merită să vizitezi şi Vila faimosului Gustav Klimt. Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la moartea lui a fost renovată fosta casă cu grădină a lui Klimt din cartierul 13.
Pe lângă diverse puncte tematice şi evenimente, expoziţia permanentă oferă vizitatorilor posibilitatea de a vedea camerele atelierului lui Klimt – o mărturie autentică a perioadei 1911-1918 în care a locuit în cartierul 13 şi a creat numeroase lucrări.
Schönbrunn şi secretele sale
Palatul Schönbrunn, care, cu 3,7 milioane de vizitatori din întreaga lume, garantează şi localnicilor o scurtă vacanţă în propriul oraș. Indiferent dacă te plimbi prin parcurile extinse, vizitezi camerele în cadrul unui tur ghidat sau te bucuri de priveliştea de pe Gloriette.
Palatul Schönbrunn nu încetează niciodată să impresioneze prin arhitectura, semnificaţia sa istorică şi numeroasele evenimente. Pe lângă târgul de Crăciun, concertul din timpul nopţii de vară este cu siguranță unul dintre preferatele mele. O seară spectaculoasă într-o ambianţă frumoasă este garantată. Am scris mai pe larg despre această oază în două articole: Partea I – Palatul și Grădinile Schönbrunn şi Partea a II-a – Grădinile Schönbrunn şi secretele lor – Orangeria, Labirintul, Citron Haus, Palm Haus, Podgoriile, Muzeul de Caleşti.
Costiţe faimoase, un Melange
aristocrat şi Tafelspitz
Dacă locuieşti deja în acest cartier sau eşti în vizită la Palatul Schönbrunn sau Grădina Zoologică şi eşti în căutare de localuri, iată propunerile mele.
Pe vremuri la ieşirea din Grădinile Schönbrunn exista cazinoul lui Dommayer, situat pe locul actualului Parkhotel Schönbrunn, construit în 1832 şi unde familia Strauss încânta adesea publicul cu valsurile sale. Între timp, Konzertcafé Dommayer s-a tranformat în Konditorei Oberlaa, dar nu şi-a pierdut din farmecul original, iar atunci când o vizitezi, înconjurat de mobilier Biedermeier original, ai senzaţia că timpul s-a oprit în loc. Pe lângă ofertele variate pentru micul dejun, patiseria proprie merită o apreciere specială, la fel ca şi grădina încântătoare pentru oaspeţi, unde pot fi găsiţi atât localnici, cât şi turişti din întreaga lume. Aici vei întâlni doamne în vârstă, dichisite, mergând să bea un Melange cu prietenele lor sau la braţ cu partenerul lor, deseori îmbrăcaţi asortat şi tare eleganţi. Alteori vei descoperi localnici care işi beau cafeaua în timp ce citesc ziarele, care sunt puse pe nişte beţe lungi de lemn, o tradiţie exclusiv austriacă.
O altă cafenea râvnită în zonă, dar la polul opus, este Waldemar Tagesbar. Modernă, efervescentă, cu un design destul de nordic, este aproape tot timpul plină. Micul dejun este fenomenal şi variat. Vei găsi în meniu variante de inspiraţie internaţională, denumite după străzile la modă din metropola respectivă, în funcţie de influenţa culinară: Viale di Trastevere din Roma, Brick Lane din Londra şi Altgasse din Viena Hietzing, de exemplu.
Pentru cei înfometaţi, atunci pot spune doar două cuvinte: coaste sau Tafelspitz!!!
Pentru costiţe, exact la ieşirea de la Hietzing din parcul Schönbrunn, te ademenește Brandauers Bierstube, cu o curte interioară ascunsă şi loc generos la interior. Austriecii declară că aici sunt cele mai bune coaste din oraş, iar pe Tripadvisor este promovat la fel.
Am învăţat din greșeli şi am promis să le împărtăşesc şi altora. Cea mai importantă lecţie învăţată aici este: oricât de foame îţi este, oricââââât de mare pare că e golul ce te roade în stomac, nu îţi lua singur o porţie normală de costiţe. Este imensă. Chelnerul îţi aduce o tavă pe care străjuiesc apoteotic nişte cartofi delicioşi, gătiţi la cuptor, alături de ceapă. Peste ei se lăfăie trei rânduri suprapuse de ribs, ce ţi se topesc în gură! Totul asezonat cu salată şi trei sosuri diferite. Yum!
O altă variantă mai sofisticată este la Plachutta, vizavi de Cafeneaua Dommayer unde faimosul Tafelspitz austriac, imperial, te pofteşte să rămâi impresionat.
Am scris un articol întreg despre acest fel de mâncare, aşa că ţi-l recomand înspre explorare, în timp ce mie deja îmi plouă în gură. Ca şi teaser, avem un prieten care urma să vină în Viena timp de cinci zile. Ne-a rugat să îi facem, pentru fiecare zi, câte o programare la restaurante tradiţionale. În prima zi a gustat Tafelspitz de la Plachutta şi apoi ne-a sunat şi ne-a spus:
– Acuşi, gata, anulaţi toate celelalte programări şi o să merg în fiecare zi să mănânc doar Tafelspitz!
Concluzii
Ca imagine de perspectivă, cartierul 13 este în topul recomandărilor mele, dar, recunosc, sunt extrem de subiectivă. Majoritatea amintirilor mele sunt de aici, plimbările mele se petrec cu ochii aţintiţi spre case imperiale minunate, escapadele mele sunt deseori în păduri sau în verdele pentru care acest cartier este faimos.
E scump, atât la chirii, cât şi la cumpărat. Însă oferă multe, mai ales pentru cei ce visează la casă cu grădină. În ultimii ani s-au contruit tot mai mult complexe rezidenţiale nou-nouţe, pentru iubitorii de clădiri complet noi şi care nu ţin morţiş să se mute în Altbau.
Grădiniţele şi şcolile din cartier sunt cunoscute ca fiind foarte bune, există chiar şi opţiuni private, dar nu le cunosc prea bine.
Momentan, în 2021, este încă gratuit să parchezi maşina pe stradă, excepţie făcând zonele de Kurzparkzone – unde poţi parca maxim o oră şi jumătate şi doar contra cost.