Suprafață: 3.187 din 41.487 hectare, 7.7%

Populație: 202.000

Preț mediu chirie:  14 – 16.9  Euro/m2

Preț mediu cumpărare: 3.900 – 5.200 Euro/m2 

Parcare: Se găsesc destul de uşor, depinde mult şi de ora la care ai nevoie. 

Spații verzi: Adunate la un loc ocupă o suprafaţă de cinci ori mai mare decât centrul istoric. 

Locuri de joacă: 83 din 856

Atmosferă vieneză: Este mai degrabă o atmosferă interculturală, balcanică, diversă. 

Cartiere învecinate: 3, 4, 5, 11, 12, 23

 

*** Acest articol face parte dintr-un șir de 24 de articole, te invit cu drag să citești și articolul de început, unde clarific mai multe detalii importante despre toate cartierele vieneze ***

 

Favoriten, numele acestui cartier, izvorăşte de la Favorita, un complex de palate construite în stil baroc. Cum istoria este dinamică, în zilele noastre, acesta a fost transformat în şcoala gimnazială Theresianum, care se găsește în cartierul 4. 

În plus, graniţele vamale sudice ale Vienei, acum multe secole în urmă, se numeau Favoriten Linie – Linia Favoriten şi aici erau verificate mărfurile şi toate obiectele de negoţ ce intrau în oraş. În 1874 şase zone regionale au fost unite şi anexate capitalei austriece ca şi Bezirk-ul 10. 

 

Zgârie-nori, nume suedeze şi războaie

 

Partea nordică a cartierului 10 este şi cea mai veche, fiind cunoscută ca zonă proletară, dar şi parțial industrială, spre exemplu fabricile şi brutăriile Anker îşi au aici sediul. În partea vestică, se îmbină, în mod interesant, două stiluri arhitecturale aparent contrastante. După cel de-Al Doilea Război Mondial, complexe întregi de clădiri Gemeinde au fost dezvoltate, cu locuinţe (sociale) accesibile la preţ pentru populaţia care încă suferea după anii grei, plini de încercări. Iar între 1990 şi 2000 o nouă modă a fost lansată, cea a turnurilor înalte cu locuinţe şi birouri, spre exemplu Business Park Vienna sau turnurile gemene Vienna Twin Towers. 

Datorită ajutorului financiar primit din partea Suediei, după terminarea războiului, sunt multe clădiri sau străzi, în acest cartier, cărora li s-au dat nume nordice, spre exemplu: Per-Albin-Hansson-Siedlung, Olof Palme-Hof sau Selma-Lagerlöf-Gasse. 

În Viena nu există conceptul de cartiere rău famate, gen Bronx-ul american, unde calci ori din greşeală, ori din curiozitate. Dacă un cartier e considerat ”rău” aici, e mai degrabă pentru că are zone urâte sau sunt zone întregi unde locuiesc preponderent anumite naţionalităţi, precum turcii, sârbii, albanezii etc. Nu că ar fi ceva în neregulă cu acest fapt, rasistă nu am fost niciodată şi sper să nu devin, ci mai degrabă menţionez acest detaliu pentru a descrie atmosfera unui cartier sau a unei zone. 

În comparaţie cu Bezirk-urile descrise până acum, 10 şi 11 sunt mari. Sunt străzi sau arii întregi unde nu m-aş muta nici picată cu ceară, dar am descoperit aici şi zone frumoase, cu parcuri şi locuri de joacă imense. Ne întâlnim des cu alte familii cu copii la Parcul Helmut-Zilk, cel mai mare parc construit în Viena în ultimii 40 de ani – peste 70.000 m2! Rezervăm o masa la Der Mann, savurăm un mic dejun în natură, în timp ce copiii aleargă de zor, se dau cu bicicleta, explorează locul de joacă, chiuie şi, din când în când, mai înfulecă ceva din farfurii. Însă preferatul lor este zona numită Motorik-Park, unde o sumedenie de chestii ingenioase le dezvoltă abilităţile locomotorii.

Preţurile de închiriere sau cumpărare de apartamente în 10 (şi 11) sunt cele mai accesibile, iar paletarul larg de opţiuni atrage ca un magnet cumpărătorii. Dacă te decizi să te muţi în vreunul dintre aceste cartiere pentru că ai găsit un apartament fain, vizitează zona ziua, dar şi noaptea. Asta ar fi recomandarea mea.

 

Boom demografic şi intercultural

 

Cartierul 10 a cunoscut un adevărat roller coaster demografic de-a lungul timpului. Dacă în 1869 aici locuiau doar 22.340 de locuitori, numărul acestora s-a înmulţit exponenţial, ajungând în 1910 la 159.241. Evident că cele două războaie au făcut ravagii, dar construcţia de locuinţe sociale a revitalizat numărul populaţiei din zonă. Iar din 2007 încoace, cartierul 10 cunoaşte un adevărat boom demografic, depăşind 200.000 de locuitori. 

Este cel mai dens populat din capitală şi cu cel mai ridicat procent de persoane per familie. De aceea, statul se străduieşte să compenseze cu spaţii verzi, mai exact 1.424 de hectare de zone în natură, de cinci ori mai mare decât tot centrul istoric al Vienei.

Parcul Böhmischer Prater este ca un al doilea Prater, mai mic, plin de voioşie, ce include zone de distracţii pentru copii, precum şi o zonă generoasă pentru plimbări în natură. Copiii sigur vor fi încântaţi!

Şi iazul Wienerberg e impresionant! Dacă ajungi pentru prima dată la acest bazin de scăldat pitoresc, s-ar putea să îţi fie greu să crezi că te afli în capitala Austriei. Vei fi răsfăţat cu o adevărată oază de linişte şi o mulţime de spaţii verzi şi natură, mai ales dacă nu este weekend. Este minunat să înoţi în iazul mare, iar peluzele din jurul acestuia oferă suficient spaţiu pentru a face plajă. Zona de recreere din jurul Wienerberg se întinde pe o suprafaţă de 117 hectare şi, pe lângă iazul de scăldat, sunt amenajate numeroase piste de alergare şi trasee pentru plimbări.

Pe lângă toate cele de mai sus, arealele naturale de agrement de pe Laaer Berg şi Wiener Berg, cele 83 de locuri de joacă, precum şi diversele centre de sport şi activităţi invită locuitorii din cartierul 10 (şi nu numai) la aer curat şi mişcare!

Ştranduri Art Nouveau şi tobogane

 

În acest cartier a fost construită prea bine cunoscuta Therme Oberlaa, cu mai multe bazine cu apă caldă, interioare şi exterioare, piscine cu apă termală, tobogane şi un spaţiu larg în exterior, cu iarbă. Spaţiile sunt mari, piscinele sunt diverse, unele chiar dedicate copiilor, cu variaţiuni haioase pentru distracţie la maxim. Lounge pe terasă, restaurant, saună, masaj şi o paletă variată de alte servicii te aşteaptă pentru o zi de relaxare şi bună dispoziţie. Preţul de intrare nu e chiar un chilipir, dar merită! 

De asemenea, Amalienbad, ştrandul de cartier este şi el o alternativă, mai ieftină. Deşi amintirea noastră despre ştrandurile de cartier româneşti se activează, aici vorbim despre o construcție în stilul Art Nouveau, cu un tavan imens de sticlă prin care intră lumina naturală. La începutul secolului XIX era cel mai mare bazin din Europa. Diferite variante de sauna – infrarot, finlandeză, cu aburi şi bio – aşteaptă înfierbântate să le calci pragul. Mulţi declară că Amalienbad e cel mai frumos ştrand din Viena, deşi mie îmi plac mult şi cele din cartierele 19 – cu o panoramă faină, de sus, asupra Vienei, şi cel din 22 – unde te poţi îmbăia direct în Canalul Dunării. Cel mai des mă duc la Hietzinger Bad, este la două minute de mers de jos de casa în care locuim şi iubim zonele imense verzi, unde poţi să îţi despachetezi cele o mie de bagaje – dacă mergi ca mine, cu doi copii la pachet. 

 

Eis-Marillenknödel… tipic vienez.

Tipic Tichy! 

 

Reumannplatz… un loc de care fiecare dintre noi a auzit, dar motivele pot fi diferite. Fie pentru că este capătul liniei roșii de metrou – U1, fie pentru jovialitatea acestei pieţe pietonale, unde mai tot timpul se aude muzică balcanică, cântată live sau la vreun radio ambulant, dar mai ales… şi mai ales… datorită îngheţatei TICHY! E impresionantă istoria acestui Eissalon, din 1952 şi până în prezent, mai ales pentru că au devenit un reper al îngheţatei pe harta vieneză. Sunt turişti care străbat întregul oraş pentru a gusta renumitele Eis-Marillenknödel, produs inventat de ei, care constă în îngheţată de vanilie ce cocoloşeşte în mijloc gem de caise, totul învelit într-o manta de nuci. 

Dacă îţi place să savurezi un pahar de vin sau un cocktail, să admiri Viena de la înăţime, atunci Aurora Rooftop cu un bar Veuve Clicquot Chandelier (nu am idee ce înseamnă asta, dar sună bine) te atrage în cartierul 10 pentru extra delectare. 

Nu am fost prea des în acest cartier ca să fi încercat şi restaurante pe care să le recomand. Aşa că, libertate maximă la explorări culinare prin acest cartier. 

Ca o concluzie, cartierul 10 este dens, pestriţ, cu zone extrem de aglomerate, compensând cu arii imense de verde, cu parcuri nou inaugurate, cu planuri masive de dezvoltare imobiliară şi socială. Nu este chiar preferatul meu, dar aici am vândut primul apartament, când am început meseria de agent imobiliar la RE/MAX, aşa că îi port recunoştinţă pentru iniţiere. 

Dacă îţi doreşti să locuieşti într-o zonă cu un fler mai austriac, cu arhitectură faină… atunci mai bine te orientezi spre alte cartiere. Sunt multe familii de români care preferă să îşi cumpere apartament în cartierele 10 şi 11 pentru ca sunt mai accesibile, primesc mai uşor credit bancar, salvând astfel multe luni/ani de chirii. 

Aici se încheie transmisiunea… dar curând vine articolul despre cartierul 11.