Citesc mult, pentru ca ma relaxeaza. Citesc intens, pe doua planuri, in paralel. Pe de o parte ca simplu cititor – lasandu-ma furata de actiune, de evenimente, de personaje, de lumea lor. Pe de alta parte, din rolul de scriitor – ador sa analizez constructia unei carti, tonul folosit, metaforele, jocurile de cuvinte, cum a fost creat suspansul, cum a fost gandita intercalarea vietilor si a personajelor si, mai ales, condeiul, ideile, “genialitatile”.
De aceea, cartea “Toata lumina pe care nu o putem vedea” scrisa de americanul Anthony Doerr si multiplu premiata la nivel mondial, inclusiv cu Premiul Pulitzer, mi-a fost recomandata de multe ori si bine am facut ca am dat comanda. Urmaresc cu mare interes listele de carti premiate de New York Times, iar aceasta, bineinteles, nu a lipsit de acolo, devenind in timp record New York Times Bestseller in 2014. Un alt motiv sa ajunga pe noptiera mea.
,,O meditatie despre soarta, liberul-arbitru si felul in care,
in vreme de razboi,
micile alegeri pot avea consecinte majore.” (New Yorker)
Ma fascineaza cartile care au planuri temporale paralele, ce se intretaie din cand in cand. Iar aceasta carte mi s-a parut magistral realizata. Este compusa din capitole scurte, de o pagina, doua, jongleaza cu vocile personajelor, cu locurile, mutandu-te ca pe o piesa de sah, de colo, colo, acusi in Saint-Malo in Franta, apoi in Germania, dupa aceea in Paris si tot asa.
Anthony Doerr intretese o panza imensa de mici evenimente cotidiene, care au loc pe fundalul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, unind inexorabil, dar inca nestiut pana spre sfarsit, vietile a doua personaje: Marie-Laure – o tanara frantuzoaica lipsita de vedere – si Werner – un orfan de origine germana. Fiecare element, fiecare pagina aduce o noua, infima informatie care muta actiunea mai departe, adaugand semnificatie, sens si rost si culminand cu intelegerea lor abia retrospectiv, cand intreaga poveste prinde contur.
,,Un roman pe care sa-l traiesti,
din care inveti si pe care vei regreta ca trebuie sa-l inchizi.” (Booklist)
Mi-as dori sa intru in mai multe detalii, dar as rapi din frumusetea cartii. Sau as risca sa dau prea multe informatii si sa jefuiesc cititorul de magia necunoscutului inscris pe fiecare pagina. Asa ca, o sa ma limitez la a va impartasi cateva citate care m-au pus pe ganduri:
“Bineinteles, copii, creierul sta in bezna totala, spune vocea. Pluteste intr-un lichid transparent inauntrul craniului, niciodata in lumina. Si totusi, lumea pe care o construieste in minte e plina de lumina. Da pe dinafara de culoare si miscare. Deci, copii, cum de reuseste creierul, care trăieste fara o scanteiere macar, sa construiasca pentru noi o lume plina de lumina?” (pag. 46)
Dacă ai pune mortii sa marsaluiasca in sir indian, ar trece prin fata usii noastre timp de unsprezece zile si unsprezece nopti.”(pag. 313) – o comparatie uimitoare, doar pentru a reda numarul total al victimelor din Primul Razboi Mondial.
“Deschideti ochii, spunea francezul de la radio, si vedeti cu ei tot ce puteti inainte sa se inchida pe vecie.” (pag. 79)