Multi ani m-am intrebat care e autorul meu preferat si niciodata nu ma puteam decide intre sutele care imi cutreierasera serile si noptile, la lumina lampii, in locul somnului, cu cartile lor ce miroseau a biblioteca judeteana, de unde le si imprumutam cu nesat nestavilit.
Sa fi fost Blaise Pascal sau poate Garcia Marquez, apoi am oscilat intre Anthony Robbins si Florence Scovel, filosoful Ralph Waldo Emerson m-a bantuit o perioada pana am dat de Cioran, apoi de Nichita Stanescu, inlocuit de nebunul de Pascal Bruckner. Apoi Milan Kundera, Elif Shafak si Nicholas Sparks, desi din universuri literare paralele, mi-au umplut noptile, inima si gandurile de altceva.
Dar, de cand am descoperit-o pe Isabel Allende, nimic nu imi mai face sufletul sa tresara ca ale ei metafore jucause, ca ale ei comparatii ce iti rastoarna sistemul de valori literar, cu stilul sarmant si povestile fara cusur. Dar cel mai mult apreciez faptul ca efectiv cartile ei sunt scrise sa le savurezi dintr-o muscatura. Nu le poti lasa jos din mana!
Isabel Allende are deja 74 de ani si este nepoata fostului presedinte chilian Salvador Allende. Si-a petrecut copilaria in Chile, iar in timpul dictaturii lui Pinochet s-a refugiat în Venezuela, unde a ramas timp de 15 ani si lucreaza ca ziarista.
Am citit vreo 7 din cele 21 de carti publicate si planuiesc sa ii cumpar toata colectia si sa mi-o transform in pat, sa dorm printre cuvintele ei, cu aroma tarilor indepartate, descrise cu atata talent, imbalsamandu-mi visurile.
Pana acum mi s-au lipit de suflet: Ines a sufletului meu, Fiica Norocului si Casa spiritelor. Vi le recomand cu toata caldura, sunt asa o combinatie intre fapte istorice relatate ca si cand se petrec in fata ochilor, chiar acum, sentimente profunde transmise prin jocuri de cuvinte sublime, iubiri si relatii de familie complexe, veselie si erotism pe ici pe colo.
Ce sa mai… romanele ei sunt ca o tocanita de la bunica, cu de toate in ea si dupa ce mananci trei farfurii si esti burdusit, tot te lingi pe degetele. Asa si cu cartile lui Isabel. Le termini pe nerasuflate si apoi vrei sa le iei de la capat, desi e patru dimineata si ratiunea urla la tine sa te culci.
“Cele mai bune afrodiziace pentru femei sunt cuvintele;
punctul G e localizat în urechi,
iar cine il caută mai jos isi pierde timpul de pomana.”
Isabel Allende
Pentru restul de carti recomandate in cadrul colectiei 100 Carti de citit intr-o viata, parte a proiectului Explorimentez, click aici.