“Despartirile nu duc intotdeauna la impacari.
Uneori, o relatie se termina ca sa te ajute sa te trezesti”
Anonim
Relatiile vin si pleaca, dar sentimenele, amintirile, legaturile raman. Cel putin cand relatiile au fost importante. Nu o data am descoperit ce putere magnifica are un fost prieten sau o ex-prietena la motivatia de a schimba ceva. Poate fi silueta sau dorinta de a deveni mai buni, poate fi garderoba sau motivatia de reusi, poate fi dorinta de succes sau felul de a ne impartasi sentimentele, poate fi maniera de a iubi sau numarul zerourilor din contul bancar.
Oricum ar fi, imi este foarte clar ca deseori schimbarea este activata de o despartire importanta sau de dorinta de a ne imbunatati pe noi insine dupa aceasta ruptura.
Imi aduc aminte de mine, pe la 19-20 de ani, iesita dintr-o relatie unde sentimentul pe care l-am simtit permanent a fost de subestimare. Sentiment arzator care isi facuse musuroi in mine insami, care in saparea lui mai adunase si alte emotii similare precum ca nu sunt suficient de buna sau valoroasa. In mintea mea de adolescenta tarzie am luat hotararea cu o vointa de fier de a deveni ceea ce pentru mine insemna femeie adevarata si imi imaginam pe proiectorul mintii reintalnirea peste ani cu acest fost prieten, presarata cu detaliile cuvintelor, a vestimentatiei, cu privirea din ochii nostri si atitudinea nou dobandita.
Aceasta experienta m-a slefuit sa lucrez cu mine insami, sa investesc in cultura si educatia mea, sa calatoresc si sa imi extind orizonturile, sa invat limbi straine si sa ma simt pretioasa, sa adun experienta profesionala si sa devin valoroasa. In ochii mei. E un paradox, noi suntem pretiosi inca de la nastere, dar atat de des avem nevoie sa ne reamintim acest aspect, sa traim lipsa lui pentru a-l redescoperi si ingriji.
Fostii prieteni, printr-un cuvant, gest, actiune sau doar indiferenta ne ating profund si intrebarea daca din noi iese dorinta de razbunare sau dorinta de acceptare, daca ne alegem ca drum cel al perfectionarii sau cel al blamarii celuilalt, daca pornim in cautarea gasirii vinei in bratele altora sau ne asumam responsabilitatea asupra propriei transformari.
Peste mai bine de 8 ani marea revedere s-a intamplat. Si atunci i-am multumit.
I-am multumit pentru ca felul cum m-a tratat si acceptarea mea a acestui comportament m-a determinat sa revizuiesc cine sunt si cine vreau sa devin. I-am multumit ca datorita lui am gasit motivatia de a ma descoperi pe mine insami si de a ma crea asa cum visez. I-am multumit ca l-am iubit dincolo de limite si am invatat ca aceasta iubire merita daruita, dar sa fie si impartasita. I-am multumit ca am fost atenta ce barbati sa aleg, sa ma uit la caracterul, onoarea si frumusetea interioara inainte de orice alt element. I-am multumit. Pentru ca fara el in viata mea atunci, eu astazi nu as mai fi fost aceeasi. I-am multumit pentru ca am devenit femeie. Si poate cel mai important, i-am multumit ca datorita lui am facut primii pasi inspre calatoria de explorare a cine sunt cu adevarat, voiaj ce continua si fara influenta lui in viata mea, pentru ca am descoperit cat de pretios este sa te cunosti pe tine insuti.
Ia trecutul si modeleaza-l intru ceea ce vrei sa devii
Alege esecurile si sculpteaza in ele lectii de viitor
Intoarce suferinta si oglindeste-o in multumiri.
Caci toate despartirile au un scop.
Mult mai maret decat pare.
Si eu am o poveste similara cu a ta si am invatat sa fiu femeie si sa nu iau totul ca si cum mi se cuvine. E nevoie de pasiune si munca sustinuta sa tii flacara aprinsa intr-o relatie!