Zilele acestea ma simteam ca boul care rumega pe camp, de unul singur, privind in gol, mai luand o gura de iarba si iar rumegand, asteptand un declic, undeva printre itze… Dar asta si pentru ca mancarea era putin mai greu de digerat, iar dupa atatea inserari pe imas, o oarecare vana de lumina sta sa rasara si sa ma faca sa spun: Aha… Bun, concret… mai bine suna in engleza: EXPECTATIONS! Asteptarile astea!
Fiecare dintre noi poarta virusul asta, care mai creste in putere in anumite vremi sub soare, asta pana cand suntem dusi in pustiu, lasati acolo ca sa intelegem ca trebuie sa ne detasam de atasamentele noastre. Avem asteptari, în special de la cei mai apropiati noua, incat ajungem sa cadem in prapastia dezamagirii, neimpinsi de nimeni decat de propriile noastre dorinte egoiste. Una dintre ”valizele” pe care le caram cu noi insine e privarea de anumite lucruri, care ar fi trebuit, in mod normal sa fie acolo, la timpul respectiv pentru dezvoltarea sufleteasca. Iar absenta implinirii asteptarii rabufneste si imbraca subtil haina razbunarii in relatiile prezente si ne spunem noua insine: e timpul de razbunare!
Si… uite asa… ii supunem pe altii la anumite cazne care nu au nicio legatura cu trecutul nostru, cu frustrarile acumulate de-a lungul vremii. Dar tipa timpul dupa noi sa dam drumul valizei de maner.
Trebuie sa incetam sa „mai strangem” de la altii pentru ca ei nu „ne pot plati” pentru tot ce am suferit. Trebuie sa incetam sa ne mai punem asteptarile in oameni. Este in firea umana sa ai anumite asteptari, dar nu la gradul in care, daca acelea nu iti sunt implinite, atunci toata viata ta e afectata.
Si felul in care Dumnezeu ne lecuieste e unul tare direct. Stiti ce face? Pentru ca tu iti pui asteptarea suprema in acea persoana, El este „obligat” sa iti dezvaluie slabiciunile acelei persoane, tocmai pentru a te intoarce la El si sa te vindece si sa te invete, inca o data, ca doar in El trebuie sa iti pui asteptarile.
O alta greseala pe care o facem e ca impunem reguli in relatie, „sa imi spui, sa faci, sa…”, un standard pe care celalalt trebuie sa il atinga, pentru ca relatia sa continue in „termenii tai” si sa fii multumit.
Din pacate suntem tentati sa reglam relatiile intre anumiti parametri si daca iesi din perimetrul precizat esti faultat. Unde e dragostea neconditionata si simplitatea unei relatii? Simplitate nu inseamna saracie in relatie, ci e o nota luminoasa, lipsita de orice incarcaturi si interpretari nascute din asteptari mai mult sau mai putin justificate.
Imi place exemplul Mantuitorului, in gradina Ghetsimani, le spune ucenicilor sa se roage cu El, intr-un moment foarte important, insa acestia dorm. Trei ani a investit Isus in ei si in acest ceas de nevoie, este „parasit”. Dar atitudinea Lui nu e una de mustrare si impunere de reguli, ci pur si simplu e impacat in Sine, pentru ca asteptarea Sa era in Dumnezeu si nu in ei.
Si iata ca ma prinde lumina pe imas, ar fi bine sa ma intorc in grajd sa mai imi odihnesc gura si trupul…
Ii invit pe altii sa rumege si sa completeze sau sa corecteze…
Fiti iubiti si
sunteti…
Esti minunata, draga mea!
Cu totii suntem…