Asa arata la microscop “Ultima lacrima pe care am varsat-o pentru tine!”

Bunica, in pace sa ii calatoreasca sufletul, cand era suparata, nervoasa, trista, posomorata sau pur si simplu “nu era in apele ei”, se ducea sub nuc, vreo 20 de minute asa, bocea bine si tare si venea inapoi ca noua. Toata lumea stia asta si toti o lasau in pace, cand o vedeau aplecata si cu basmaua bine stransa, pe cararea ce ducea in fundul gradinii. La noi acasa, chiar e recomandat si spunem destul de des “plangi, maica, ca tare bine iti face”.

O viata intreaga m-am intrebat de ce sunt atatea tipuri de emotii ce declanseaza lacrimile.

Plangem si cand suntem surprinsi placut, dar si cand tristetea plumburiana ni se vestejeste prin labirinturi launtrice.

Bocim si la un film ametitor de romantic (desi e clar ca e doar un simplu film), dar si cand realitatea ne loveste peste fata si cand simtim ca abia mai putem trage o dusca de aer in piept, daramite sa mai continuam cu greutatile vietii.

Lacrimam cand taiem nenorocita aia de ceapa usturatoare, dar si cand iubirea fata de cineva ne copleseste fara anunt.

Si mai plangem si cu alte ocazii, dar ati cam inteles ce vreau sa spun.

Ei, iata ca s-a dovedit ca structura moleculara a lacrimilor difera de la emotie la emotie! Ce minunatie de corp avem, ce complexitate uimitoare avem la dispozitia noastra secunda dupa secunda, respiratie cu respiratie… si, cu toate acestea, tot ne batem joc de corpurile noastre, intr-un fel sau altul, neluand in seama adevarata lui magie.

Iata topografia lacrimilor realizata de Rose Lynn Fisher… sa va minunati!

1. Lacrimi de reamintire