Imi place la nebunie sa povestesc cu oameni trecuti prin viata, care au experimentat tot caleidoscopul de trairi, care au urcat si au coborat dealuri emotionale, care au format familii si au pasit, cu incredere, tot timpul, doar spre inainte. Neuitand de unde au plecat, cine sunt si unde doresc sa ajunga.
Era o zi de duminica. In masina, pe centura. La taclale cu socrul meu, cu care ador sa port conversatii cu sens, sa arunc intrebari in aer si sa ma las prada raspunsurilor intelepte, trecute prin filtrul vietii personale si al intelepciunii dobandite. Savurez astfel de momente ca amandinele insiropate, ambele destul de rare, din cauza distantei.
Am simtit sa il intreb care i se pare ca este cea mai importanta lectie pe care a invatat-o in viata? Si atunci, raspunsul, la care tot procesez agale, a venit:
“Am invatat ca toate lucrurile au un anotimp al lor. Sa invatam sa facem lucrurile la timpul lor, caci prea des incercam sa tragem de diferite etape din viata noastra mai mult decat le prieste, peste alte etape. Fiecare are farmecul ei, dar vine si cu anumite renuntari sau re-ajustari. Sa fim maturi si sa intelegem ca, asa cum fiecare anotimp are un rost, un timp si un sfarsit, la fel si viata, cu momentele ei, se desfasoara in cicluri care se nasc, isi lasa aroma si apoi sfarsesc.”
As putea scrie multe randuri pe tema asta… dar la ce folos?!
Mai bine simplu… si la obiect!
“A incerca sa schimbam lumea inainte de a ne schimba
conceptul despre noi insine
inseamnă a lupta impotriva firii lucrurilor.
Nu poate fi vreo schimbare exterioara
pana ce nu e o schimbare interioara.
Precum inauntru, asa si afara.”
Neville Goddard