Farame de fantezie. Sau poate realitate intamplata prea de demult. Atunci cand m-am uitat in ochii ei si i-am spus: “O sa te sun.”, chiar acolo, langa lift. A dat usor din cap, dar parca pe undeva, adanc, ea simtea ca nu o voi face.
M-am urcat determinat in masina. M-am tot uitat in oglinda retrovizoare, dar am continuat sa accelerez, in timp ce acea energie, deja formata intre mine si ea, intr-un weekend intreg, se dilua, se rupea in milioane de bucatele. La intrarea in prima benzinarie, cu respiratia taiata, ca si cand as fi alergat la viteza maxima, m-am oprit in fata unui semn mare, galben cu rosu. Am ramas acolo, pe loc, complet nemiscat.
Pe semn scria: “Wong way. Turn back.”. Eh, ce intamplare! E o pura coincidenta, trebuie sa ajung la o intalnire, nu ma intorc acum! Dar flash-uri cu amintiri alaturi de ea, plimbandu-ne prin parc noaptea, povestind la apusul inmiresmat in tei, la acuarele si rasete jucause m-au acaparat.
Pentru o fractiune de secunda chiar eram pregatit sa ma intorc si sa o iau tare, dar tare de tot, in brate. Dar nu credeam in prostiile astea spirituale atunci. Pana la urma era doar un panou intr-o benzinarie. Eu eram tanar si aveam o viata intreaga inaintea mea. Visuri in care calatoream in jurul lumii asteptau la pragul vietii mele sa fac primul pas.
Am mers mai departe. Si atunci am pierdut-o. Ani multi s-au scurs de atunci si imi mai apare in visuri uneori. Stiu. Ar fi trebuit sa ma intorc.