Totul a inceput in 2007, cand tot conceptul acesta de New Years Resolution imi era complet necunoscut. Eram in Polonia si prietena mea de suflet mi-a impartasit ca ar trebui sa aleg o dorinta mare pentru acel an, sa o lipesc pe un perete si sa fac tot posibilul sa o indeplinesc. Atat de simplu, la mintea cocosului, chiar. Dar cumva nu ma gandisem sa fac asta. Zis si facut! In mai putin de cateva luni, cu dedicare si munca, visul mi se implinea. Am devenit o pasionata infocata a acestui proces, de a fi constient de ceea ce vrei.
In anul urmator nu am reusit sa imi setez o singura dorinta ci trei. Dar pentru mine, la acel punct, erau din acelea gigant, mamut, pe care nici nu stii de unde sa le incepi. Clar e ca, pana la sfarsitul lunii martie, mi se implineau toate trei si asa am ajuns sa locuiesc in Hawaii pentru aproape 6 luni. Am aici scris un articol doar despre acestea.
De atunci, si iata ca s-au implinit 10 ani rotunzi si dolofani, nu exista sfarsit de an fara sa nu imi dedic cateva ore, uneori chiar o jumatate de zi pentru a trece in revista ce s-a intamplat in anul ce tocmai se termina, ce visuri tricotez pentru noul an, ce dorinte alearga prin mine, cine doresc sa devin, in ce sa ma transform pentru a fi acolo unde visez.
Fiecare an e diferit si am incercat multe metode de a-mi asterne visurile prin casa si prin viata. Iata doar doua variante, care, desi sunt aproapiate una de cealalta ca structura, sunt diferite in fond si in forma vizuala. Mie, de exemplu mi se potriveste prima, sotului meu, mai analitic din fire, cea de a doua.
1. Post-it-uri colorate.
Da, iubesc culorile. Iubesc sa scriu. Asa ca intr-un an mi-am notat tot ce visam pe multe foi de hartie, sa tot fi fost vreo 20 de pagini. Le-am impartit pe caprarii, pe domenii bine definite precum, Calatorii (evident prima si cea mai importanta categorie pentru mine), Familie, Prieteni, Viata Profesionala, Dezvoltare personala si spirituala, Sanatate si Energie, Financiar.
Apoi am notat toate dorintele pe post-it-uri colorate si le-am lipit pe toate pe peretii dormitorului, alaturi de colaje si poze relevante de prin reviste. Nu au incaput pe un singur perete, asa ca am pus calatoriile pe un perete separat. Imi aduc aminte, ca si cand s-ar fi intamplat ieri, privirea sotului meu cand a dat cu ochii de isprava mea. Cred ca a inghitit in sec si a concluzionat ca s-a casatorit cu o nebuna. Dar deja era cam tarziu.
Paradoxul face ca aproape 98% dintre ele s-au indeplinit, pentru ca in fiecare zi le vedeam, imediat dupa trezire si inainte de culcare. Uneori imi luam cafeaua si ma postam in fata lor si le reciteam. Cand se mai indeplinea cate una, mai lipeam cate o poza relevanta.
Pentru mine aceasta varianta functioneaza de departe cel mai bine, pentru ca le am sub observare stricta, focus-ul imi ramane acolo, tintit de perete zi, dupa zi, dupa zi. Nu se prafuiesc intr-un biblioraft.
O alta varianta mai ascunsa este pe usile dulapului, pe interior… asta in cazul in care doresti ca ce iti e tie mai drag si mai de suflet sa nu fie in vazul tuturor.
2. Agenda cu dorintele setate pe termen scurt, mediu si lung
Prin 2011 am facut o incursiune la munte cu o gasca de prieteni si, inspirati din cartile lui Tony Robbins, am petrecut un weekend intr-o cabana printre munti pentru a reflecta asupra obiectivelor noastre de viata. Dragos Stoian a fost moderatorul si initiatorul acestei minunatii, multumim inca o data pentru tot!
Am inceput cu roata vietii, conceptul de baza in trainingurile lui Tony si ne-am facut un assessment sa descoperim cum sedem momentan in viata noastra pe toate planurile descrise de el. Daca doresti, acesta se poate face online aici.
Cum functioneaza mai exact? Roata vietii se bazeaza pe opt axe, toate fiind la fel de importante pentru a fi in echilibru. Fiecare axa este gradata de la 0 la 10 si pentru fiecare dintre ele notezi unde crezi ca te afli. Apoi unesti punctele unde te situezi pe fiecare plan, iar prin unirea lor realizezi cat de aproape sau departe esti de a avea o roata. Eu am facut initial testul la cursul lui Anthony Robbins din Londra si am realizat cat de dezechilibrata era saraca mea rotita, arata mai degraba cu o forma alien decat cu o roata. Asa ca am stiut unde am de lucru.
Pornind de la acest punct am luat fiecare domeniu in parte si ne-am setat minim trei obiective: pe termen scurt – sase luni, pe termen mediu – pana la doi ani si pe termen lung – cinci ani. In total am plecat de acolo cu multa veselie, amintiri extraordinare, o atmosfera de grup fanstastica si cu un carnetel in care strajuiau cel putin 24 de dorinte si visuri (minim trei pe fiecare dintre cele opt planuri).
Uneori il mai frunzaresc, sa vad cum au trecut anii peste el. Unele dorinte s-au evaporat prin aer, caci nu am mai rezonat cu ele. Cu altele inca mai sunt legata, chiar daca nu s-au indeplinit. Aproape 50% dintre ele au luat forma si contur in realitatea mea.
Sotului meu i se potriveste de minune aceasta varianta, deoarece e concisa, la obiect si se poate oricand raporta la ea. Chiar ne uitam de curand la caietul lui si i s-au indeplinit aproape toate dorintele, spre deosebire de ale mele. Si nu erau deloc mici.
*****
Anul trecut am luat o scara darapanata si am transformat-o in piesa de mobilier. Acolo strajuiesc toate lucrusoarele mele de suflet, de la masina de scris primita cadou, la sigiliul si ceara cu care mai parafez scrisori, la agatele mele ce imi sustin cartile preferate, la plante jungle style, la poze cu noi trei, la colectia mea de ingerasi si inimioare (yup, pueril stiu… dar ce sa fac daca imi plac?!). Tot acolo e si biblioraftul meu cu dorintele din ultimii 10 ani, salvate pentru posteritatea curiozitatii mele. Dovada vie ca traiesc si visez, ca murmur idei si macin dorinte, ca tricotez dorinte cu ochii deschisi si atata cat o sa traiesc nu o sa ma opresc. Sunt fericita cu ceea ce sunt, am si fac acum. Dar intotdeauna e loc de o varianta imbunatatita a noastra insine.
*****
Asa ca, spor la dorinteala, aripi intinse spre visuri si creion ascutit pentru obiective. Nu cred ca trebuie sa ne guverneze viata, sa devenim niste stane de piatra intr-o perpetua incercare de a mai face check la ceva de pe lista noastra. Viata e impresionanta, uneori ne conduce pe drumuri nevazute si neintelese, pentru ca tocmai acolo e locul nostru. E esential sa lasam viata sa curga, sa ne resetam si sa ne readaptam. Pentru mine viata si visurile/obiectivele sunt ca un dans de tango. E nevoie si de muzica, de ritm, dar si de ceva tehnica pentru a maiestri aceasta arta. La fel si in viata, e nevoie de muzica universului, de vointa si determinare, dar nu strica sa avem si ceva puncte de sprijin care sa ne ghideze in directia dorita.
Si ce daca nu se indeplinesc toate?! Nu acesta este scopul! Nu conteaza cantitatea bifarilor, ci a ceea ce simtim pe dinauntru. Sa ne simtim ghidati de noi insine, sa ne resetam, sa ne ascultam vocea interioara prin ceea ce scriem in acest New Years Resolution, sa simtim focul entuziasmului si bucuria de a trai pentru noi si ceilalti.
Tu ce ai facut azi pentru visul tau?